reduceri si promotii 2018
Definitie cartof - ce inseamna cartof - Dex Online

cartof definitie

CARTÓF s.m. Plantă erbacee cu flori albe sau violete, a cărei tulpină subterană se termină prin tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul comestibil al acestei plante. [Pl. -fi, var. cartoafă, cartofă, cartoflă s.f. / < germ. Kartoffel]. substantiv masculin cartof

cartóf (cartófi), s. m. – Plantă, barabulă (Solanum tuberosum). – Var. carto(a)fă, cartoflă. Germ. Kartoffel. substantiv masculin cartof

CARTÓF s. m. plantă erbacee cu flori albe sau violete, tulpină subterană cu tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul însuși. (< germ. Kartoffel) substantiv masculin cartof

a-i ieși (cuiva) cartoful expr. (pop.) a i se vedea (cuiva) degetul mare de la picior prin ciorapul rupt în vârf. substantiv masculin aiieși

CARTÓF, cartofi, s. m. Plantă erbacee cu flori albe sau violete, ale cărei ramuri subterane se termină prin tuberculi comestibili, bogați în amidon (Solanum tuberosum); p. ext. tuberculul acestei plante. ◊ Zahăr de cartofi = glucoză obținută din amidonul din cartofi. [Var.: (reg.) cartoáfă, cartófă, cartóflă s. f.] – Germ. Kartoffel. substantiv masculin cartof

cartóf (vest) m., cartoáfă (Munt., est, Mold. sud)., pl. e, și cartófă (nord) f., pl. e (rus. kartófelĭ, d. germ. kartoffel, care vine d. it. tartúfolo, trufă mică, tartúfo, trufă, om ipocrit. V. trufă și tartuf). O legumă solanee care produce niște tubércule comestibile foarte întrebuințate în bucătărie (solánum tuberosum). – Cartofiĭ îs originarĭ din Chili (America de Sud). Pe la 1532 au fost introdușĭ în Spania, apoĭ în restu Eŭropeĭ, ĭar în România pe la 1800. În alimentațiune n´aŭ fost admișĭ de cît pe la sfîrșitu secululuĭ [!] 18, grație sforțărilor agronomuluĭ Francez Parmentier, care a propagat cultura lor. Tubérculele lor conțin multă féculă și alcool. Pin [!] cultură, există astăzĭ o mulțime de felurĭ de cartofĭ. Pe alocurĭ se numesc și barabule, bandraburce, bulughine, crumpene, picĭocĭ ș. a. substantiv masculin cartof

cartóf s. m., pl. cartófi substantiv masculin cartof

cartof m. vegetal prețios adus pe la 1580 de Spanioli din America de S. și al cărui tubercul se întrebuințează ca aliment; din cartofi se scoate fecula și alcoolul (Solanum tuberosum). Cartofii au fost introduși la noi din Austria pe la începutul sec. al XlX-lea. [Nemț. KARTOFFEL]. substantiv masculin cartof

CARTÓF, cartofi, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogați în amidon (Solanum tuberosum); p. restr. tuberculul acestei plante, folosit în alimentație și ca furaj; barabulă, picioc, picioică, barabușcă, bulughină. ◊ Zahăr de cartofi = glucoză obținută din amidonul de cartofi (1). 2. (În sintagma) Cartof-dulce = batat. [Var.: (reg.) cartoáfă, cartófă, cartóflă s. f.] – Din germ. Kartoffel. substantiv masculin cartof

CARTOF, cartofi, s. na. Plantă erbacee cu flori albe sau violete, cu tulpină dreaptă și ramificată, ale cărei ramuri subterane se termină prin tubercule comestibile, bogate în amidon (Solanum tuberosum); p. e x t. tuber­culul însuși al acestei plante. Pe un talger, două chiftele de cartofi alcătuiau... cele patru feluri de bucate ale cinei noastre. HOGAȘ, DR. 251. Apa vine mare și te pomenești că-ți îneacă pepenii și cartofii. SLAVICI, V. P. 35. ◊ Zahăr (sau sirop) de cartofi = glucoza obținută prin hidroliza totală a amidonului din cartofi. – Variante: (regional) cartoáfă (KOGĂLNICEANU, S. 5), cartófă (NEGRUZZI, S. I 3), cartóflă (ALECSANDRI, T. 1035, DRĂGHICI, R. 84) s. f. substantiv masculin cartof

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cartof

cartof   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cartof cartoful
plural cartofi cartofii
genitiv-dativ singular cartof cartofului
plural cartofi cartofilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z