cartiruire definitie

credit rapid online ifn

CARTIRUÍRE s.f. Încartiruire. [< cartirui]. substantiv feminincartiruire

CARTIRUÍRE s. f. v. încartiruire. substantiv feminincartiruire

credit rapid online ifn

CARTIRUÍRE s. f. Acțiunea de a cartirui și rezultatul ei; încartiruire. – V. cartirui. substantiv feminincartiruire

CARTIRUÍRE, cartiruiri, s. f. Acțiunea de a c a r t i r u i; activitate organizată pentru instalarea trupelor în staționare; încartiruire. substantiv feminincartiruire

CARTIRUÍ vb. IV. tr. A încartirui. [Pron. -ru-i, p.i. -iesc, conj. 3,6 -iască. / < cartier, după germ. einquartieren, rus. kvartirovati]. verb tranzitivcartirui

CARTIRUÍ vb. tr. a încartirui. (după rus. kvartirovati) verb tranzitivcartirui

CARTIRUÍ vb. IV. v. încartirui. verb tranzitivcartirui

CARTIRUÍ, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A încartirui. – Din rus. kvartirovat’. verb tranzitivcartirui

CARTIRUÍ, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A pregăti instalarea și a instala trupele într-o localitate; a încartirui. verb tranzitivcartirui

cartiruĭésc, V. încartierez. verb tranzitivcartiruĭesc

cvartiruĭésc și fart- (d. cvartir și fartir). Forme maĭ vechĭ îld. cartiruĭesc, cartierez, așez soldațĭ în cartier, în gazdă. verb tranzitivcvartiruĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicartiruire

cartiruire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cartiruire cartiruirea
plural cartiruiri cartiruirile
genitiv-dativ singular cartiruiri cartiruirii
plural cartiruiri cartiruirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z