carpe definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecarpe
- Vezi aici mai multe rimecarpe
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucar
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cupe
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curpe
cîrpă (cîrpe), s. f. – 1. Bucată de pînză sau stofă, veche, zdreanță. – 2. Cîrpă de bucătărie. – 3. Basma, batic. – Mr. cîrpă, megl. corpă. < Sl. krŭpa „cîrpă” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon 316; Cihac, II, 44; Conev 60); cf. bg. kŭrpŭ, sb. krpa, slov. kerpa. Cf. cîrpaci, cîrpi. – Der. cîrpiță, s. f. (cîrpă, zdreanță), din sb. krpica (Drăganu, Dacor., V, 339 și VII, 216. – [Art. 2035] substantiv feminincîrpă
cârpă, cârpe s. f. 1. (deț.) scrum obținut prin arderea unei cârpe, păstrat într-o cutie de tablă, folosit ulterior la aprinderea țigărilor. 2. individ lipsit de personalitate / ușor de manipulat. substantiv feminincârpă
cấrpă s. f., g.-d. art. cấrpei; pl. cấrpe substantiv feminincârpă
cî́rpă f., pl. e (bg. kŭrpa, vsl. krŭpa). Vest. Petică, pînză ordinară (de șters vasele, de înlăturat colbu, de acoperit ceva ș. a.). Buc. Un fel de concĭ de lemn învălit [!] în cîrpă pe care-l poartă în creștet femeile măritate. V. otreapă. substantiv feminincîrpă
cârpă f. 1. bucată de stofă, veche și uzată; 2. bucată de pânză de șters mobile, vase; 3. maramă (in Oltenia, Tr. și Mold.). [Slav. KRŬPA]. substantiv feminincârpă
CẤRPĂ, cârpe, s. f. Bucată de pânză sau de stofă (veche), folosită de obicei în gospodărie (la ștergerea prafului, a vaselor etc.), ca materie primă în industria hârtiei etc. ♦ Scutec. ♦ Fig. Om fără personalitate, care face întotdeauna orice i se spune. – Din bg. kărpa, sb. krpa. substantiv feminincârpă
CÎ́RPĂ, cîrpe, s. f. 1. Bucată de pînză sau de stofă veche; zdreanță. Descopăr o cîrpă răsucită de culoare cărămizie sub gulerul soios al tunicii. SAHIA, N. 52. Din sul în sul acu descind, Val după val mă-mbie, Și iată-mă că mă desprind... Nu cîrpă neagră, cum am fost, Ci marfă bună și cu rost: Sînt coala de hîrtie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 70. ◊ Fig. (Adjectival) Moale. Îmi erau picioarele cîrpă și te cuprinsese tristețea și rușinea. PAS, Z. I 313. 2. Bucată de pînză sau de stofă (de obicei tivită, în formă dreptunghiulară etc.) folosită în diverse scopuri. Cîrpă de vase. ▭ Prescurile făcute din făină albă sînt puse în cîrpă. SLAVICI, N. I 57. ♦ Scutec. A spălat cîrpele și a înfășat apoi copilul. ♦ (Rar) Basma, tulpan. O șuviță măruntă îi scăpase de sub cîrpa neagră de pe cap. DUMITRIU, V. L. 14. substantiv feminincîrpă
cârpă de valoare expr. (intl.) pânză. substantiv feminincârpădevaloare