CARPATÍN, -Ă adj. carpatic. (< fr. carpatin) adjectivcarpatin
*carpátic și -tin, -ă adj. Din saŭ de la munțiĭ Carpațĭ. adjectivcarpatic
carpatín adj. m., pl. carpatíni; f. carpatínă, pl. carpatíne adjectivcarpatin
carpatin a. din Carpați. adjectivcarpatin
CARPATÍN, -Ă, carpatini, -e, adj. Carpatic. – Din fr. karpathin. adjectivcarpatin
CARPATÍN, -Ă, carpatini, -e, adj. (Rar) Carpatic. Coborît din întîmplare un moment din piscurile carpatine. CARAGIALE, O. VII 11. adjectivcarpatin
carpatin adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | carpatin | carpatinul | carpatină | carpatina |
plural | carpatini | carpatinii | carpatine | carpatinele | |
genitiv-dativ | singular | carpatin | carpatinului | carpatine | carpatinei |
plural | carpatini | carpatinilor | carpatine | carpatinelor |