caro definitie

CARÓ s.n. Culoare roșie la cărțile de joc, însemnată prin romburi. [Pl. -rale. / după fr. carreau]. substantiv neutrucaro

CARÓ s. n. culoare la cărțile de joc, cu romburi roșii. (< fr. carreau) substantiv neutrucaro

CARÓ, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii ale cărților de joc, însemnată cu romburi. – Fr. carreau. substantiv neutrucaro

*caró n. fără pl. (fr. carreau, d. lat. quadrellum, dim. d. quadrum, pătrat. V. cadru). Una din colorile [!] cărților de joc: asu de caro. substantiv neutrucaro

caró (culoare la jocul de cărți) s. n., art. caroúl; pl. carále/ caróuri substantiv neutrucaro

carò n. (pl. carale) una din cele patru colori la cărțile de joc: mi-a ieșit zece ochi de caro AL. (= fr. carreau). substantiv neutrucarò

CARÓ s. n. Culoare la cărțile de joc, însemnată prin romburi roșii; tobă. – Din fr. carreau. substantiv neutrucaro

CARÓ, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii ale cărților de joc, însemnată prin romburi. Așteptam pe riga de caro, și-mi iesă cel de ghindă. ALECSANDRI, T. I 343. substantiv neutrucaro