carnet definitie

CARNÉT s.n. 1. Caiet de format mic (folosit pentru diferite însemnări). 2. Act, document (având forma unui mic caiet) în care se arată apartenența posesorului la o anumită organizație. [< fr. carnet]. substantiv neutrucarnet

CARNÉT s. n. 1. caiet mic (pentru însemnări). 2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenența posesorului. (< fr. carnet) substantiv neutrucarnet

CARNÉT, carnete, s. n. Caiet mic de buzunar, uneori cu date și rubrici tipărite, pentru diferite însemnări cu caracter personal sau oficial. ♦ Act, document în forma unui caiet mic, care atestă apartenența posesorului la o organizație politică sau de mase. – Fr. carnet. substantiv neutrucarnet

*carnét n., pl. e (fr. carnet, din caernet, cadernet, dim. d. cadern. V. caĭet). Caĭețel, carticică [!], condicuță portativă de luat note, de făcut însemnărĭ. substantiv neutrucarnet

carnét s. n., pl. carnéte substantiv neutrucarnet

carnet m. cărticică de buzunar pentru notițe. substantiv neutrucarnet

CARNÉT, carnete, s. n. Caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări. ♦ Act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizație, asociație, partid etc. ◊ Carnet de muncă = carte de muncă, v. carte. – Din fr. carnet. substantiv neutrucarnet

CARNÉT, carnete, s. n. 1. Caiet mic, de buzunar, pentru diferite însemnări. Umblă și cercetează cu un plan albastru. Înseamnă într-un carnet. C. PETRESCU, R. DR. 203. 2. Caiet mic, cu date și rubrici tipărite pentru diverse note și însemnări cu caracter oficial. Carnet de vizite medicale. 3. Act, document în forma unui caiet mic, care atestă apartenența posesorului la o organizație politică sau de mase. Carnet de partid = carnet care dovedește aparte­nența la un partid comunist sau muncitoresc; carte de membru. Carnet de bord = caiet în care se înseamnă drumurile unui autovehicul de transport, pentru a i se controla uzajul, consumul de carburanți etc. substantiv neutrucarnet