CARNAVÁL s.n. 1. (Bis.) Perioadă care precedă postul, în care au loc de obicei petreceri, jocuri etc.; câșlegi. 2. Petrecere populară cu jocuri mimice, deghizări, focuri de artificii etc. [Pl. -luri, -le. / < fr. carnaval, cf. it. carnavale < lat. carne levare – a priva de carne]. substantiv neutrucarnaval
CARNAVÁL s. n. 1. perioadă care precedă postul, în unele țări, în care au loc petreceri, jocuri etc. 2. petrecere populară cu jocuri mimice, deghizări, focuri de artificii. (< fr. carnaval) substantiv neutrucarnaval
CARNAVÁL, carnavaluri, s. n. Petrecere populară (care are loc în perioada dintre crăciun și postul paștilor) însoțită de deghizări, care alegorice, focuri de artificii etc. – Fr. carnaval (< it.). substantiv neutrucarnaval
carnavál s. n., pl. carnaváluri substantiv neutrucarnaval
*carnavál n., pl. urĭ saŭ și e (fr. carnaval, d. it. carnevale și carnovale, care la început însemna mijlocu postuluĭ, după care, la catolicĭ, nu se maĭ mînca carne. Poate carnevale să fie o metateză din carne leva, „carne rîdică”, ca rom. cîrneleagă, „carne leagă”). Cîșlegĭ. – În apusu Eŭropeĭ, carnavalu e o continuare a saturnaliilor și bacanaliilor. substantiv neutrucarnaval
carnaval n. 1. dulcele Crăciunului, timpul dinaintea postului mare; 2. serbările și petrecerile din acel timp. substantiv neutrucarnaval
CARNAVÁL, carnavaluri, s. n. Perioadă care precedă postul în unele țări, când au loc petreceri populare însoțite de deghizări, care alegorice, focuri de artificii etc. ♦ Petrecere populară din această perioadă – Din fr. carnaval. substantiv neutrucarnaval
CARNAVÁL, carnavaluri, s. n. Petrecere populară constînd din jocuri mimice, care alegorice, deghizări, focuri de artificii etc. La San Marco, înpiață, Dulce curge-n carnaval Ca un vis a noastră viață. CARAGIALE, O. VII 132. Îmi pare c-am trăit odată în Orient, și cînd, în vremea carnavalului, mă deghizez cu vreun caftan, cred a relua adevăratele mele veșminte. EMINESCU, N. 85. Baluri, ospețe, făclii, muzici, gondole, teatre, carnaval de cinci luni, iată Veneția. NEGRUZZI, S. III 406. substantiv neutrucarnaval
carnaval substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | carnaval | carnavalul |
plural | carnavale | carnavalurile | |
genitiv-dativ | singular | carnaval | carnavalului |
plural | carnavaluri | carnavalelor |