carmac definitie

CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, constând din mai multe șiruri de cârlige mari. – Rus karmak. substantiv neutrucarmac

carmác și cîrmác n., pl. e (cp. cu turc. karmak, cîrlig mare, și cu rus. kormák, nadă, mîncarea din undiță). Dun. Mare pripon compus din cîrlige unse (ca să nu ruginească) și fără nadă și cu care se prind peștiĭ ganoizĭ (din familia morunuluĭ). V. peremet și daidon. substantiv neutrucarmac

carmác s. n., pl. carmáce substantiv neutrucarmac

carmac n. Mold. undiță mare ce se așează în curmezișul cursului apei: morunul se pescuește cu carmace. [Rus. KORMAKŬ, momeală de undiță]. substantiv neutrucarmac

CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată dintr-un șir de cârlige mari din oțel, așezate în apă la diferite adâncimi. – Din rus. karmak. substantiv neutrucarmac

CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit, constînd din mai multe șiruri de cîrlige mari de fier, de forma undiței, care, așezate în apă la diferite adîncimi, prind fără nadă peștele. Trebuia să trecem în mare spre locurile unde pescarii își aveau rețelele de carmace pentru pescuitul morunului și nisetrului. SADOVEANU, O. A. II 196. substantiv neutrucarmac