carieră definitie

CARIÉRĂ1 s.f. Loc de unde se scoate piatră, marmură etc. [Pron. -ri-e-. / < fr. carrière]. substantiv feminincarieră

CARIÉRĂ1 s. f. loc de unde se scoate piatră, marmură etc. (< fr. carrière) substantiv feminincarieră

CARIÉRĂ2 s. f. 1. profesiune, ocupație. ◊ poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună. ◊ (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.) 2. mare manej de echitație în teren descoperit. (< fr. carrière) substantiv feminincarieră

CARIÉRĂ2 s.f. 1. Profesiune, ocupație. 2. Poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună. [Pron. -ri-e-. / < fr. carrière, cf. it. carriera – drum de care]. substantiv feminincarieră

CARIÉRĂ1, cariere, s. f. Loc de unde se extrag diferite varietăți de piatră, pietriș, marmură sau nisip. [Pr.: -ri-e-] – Fr. carrière. substantiv feminincarieră

*2) cariéră f., pl. e (fr. carrière, d. lat. quadraria, d. quadrare, a cĭopli pătrat). Locu de unde se scoate peatră [!] ș. a. substantiv feminincarieră

CARIÉRĂ2, cariere, s. f. Profesiune, ocupație; domeniu de activitate. ♦ Treptele, etapele parcurse de cineva într-o profesiune. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Fr. carrière (<it.). substantiv feminincarieră

*1) cariéră f., pl. e (fr. carrière, d. it. carriera, care vine d. carro, car. V. cărare). Loc de alergat p. caĭ și vehicule. Fig. Cursu vĭețiĭ: a-țĭ împlini cariera. Profesiune: a lua, a alege (maĭ elegant de cît a´mbrățișa) cariera armelor. substantiv feminincarieră

cariéră (exploatare minieră, profesie) (-ri-e-) s. f., g.-d. art. cariérei; pl. cariére substantiv feminincarieră

carieră f. 1. loc închis pentru alergări de cai sau de care; 2. fig. câmpul în care se desfășoară vieața, cursul vieții; 3. profesiune: a le deschide o carieră EM. ║: f. locul de unde se scoate piatră, marmoră. substantiv feminincarieră

CARIÉRĂ1, cariere, s. f. Exploatare minieră de suprafață, de unde se extrag diverse substanțe minerale, materiale de construcții etc. și unde toate lucrările se execută sub cerul liber. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière. substantiv feminincarieră

CARIÉRĂ2, cariere, s. f. Profesie, ocupație; domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. ♦ Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière. substantiv feminincarieră

CARIÉRĂ1, cariere, s. f. Loc de unde se extrag diferite varietăți de piatră, marmură, pietriș sau nisip. La carieră detunăturile izbucneau de trei ori pe zi. JIANU, 32. – Pronunțat: -ri-e-. substantiv feminincarieră

CARIÉRĂ2, cariere, s. f. 1. Profesiune, ocupație; ramură de muncă, de activitate. Pentru nepotul mătușei Ruxandra cariera universitară fusese un ideal suprem și realizat. C. PETRESCU, R. DR. 300. Pentru alegerea carierei se certase cu familia. BART, E. 119. Cariera literară a lui Caragiale se împarte în trei perioade. IBRĂILEANU, SP. CR. 252. 2. (În societățile bazate pe exploatare) Poziție în societate, situație bună. Dedicînd broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cîndva miniștri, le-a deschide carieră. EMINESCU, O. I 137. ◊ E x p r. A face carieră = a reuși să obțină o situație bună. – Pronunțat: -ri-e-. substantiv feminincarieră

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicarieră

carieră   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carie cariera
plural cariere carierele
genitiv-dativ singular cariere carierei
plural cariere carierelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z