reduceri black friday 2017
Definitie carie - ce inseamna carie - Dex Online

carie definitie

CÁRIE s.f. 1. Boală a dinților, caracterizată prin măcinarea înceată și progresivă a smalțului și a dentinei. 2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [Gen. -iei. / < fr. carie, cf. lat. caries]. substantiv feminin carie

cárie (cárii), s. f. – Leziune a dinților. Lat. caries, fr. carie (sec. XIX); cf. car.Der. caria, (a caria, a mînca). substantiv feminin carie

CÁRIE s. f. 1. boală a dinților prin măcinare lentă și progresivă a smalțului și a dentinei. ◊ supurație interstițială a țesutului osos. 2. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. ◊ degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari. (< fr. carie, lat. caries) substantiv feminin carie

*cárie f. (lat. caries). Med. O boală care face să putrezească dințiĭ și alte oase. O boală a cerealelor și a altor plante. V. tăcĭune. substantiv feminin carie

carie f. 1. boală care putrezește oasele și dinții; 2. boală de grâne. substantiv feminin carie

CÁRIE, carii, s. f. Boală caracterizată prin măcinarea progresivă a dintelui. – Fr. carie (lat. lit. caries). substantiv feminin carie

cárie (-ri-e) s. f., art. cária (-ri-a), g.-d. art. cáriei; pl. cárii, art. cáriile (-ri-i-) substantiv feminin carie

CÁRIE, carii, s. f. 1. Leziune de natură microbiană sau chimică a dinților, a oaselor și care, prin evoluție, formează o cavitate. 2. Defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. – Din fr. carie, lat. caries. substantiv feminin carie

CÁRIE, carii, s. f. Leziune într-un dinte sau într-o măsea, caracterizată prin măcinare înceată și progresivă. – Pronunțat; -ri-e. substantiv feminin carie

cariá (a se ~) (-ri-a) vb.refl., ind. prez. 3 se cariáză; conj. prez. 3 să se cariéze (-ri-e-); ger. cariíndu-se (-ri-in-) verb caria

CARIÁ vb. refl. (despre dinți) a face carii, a se strica. (< fr. carier) verb caria

CARIÁ cariez, vb. I. Refl. (Despre dinți) A se strica prin carie, a se găuri. Măselele s-au cariat. – Pronunțat: -ri-a. verb caria

CARIÁ vb. I. refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica, a se găuri prin apariția unor carii dentare. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. carier]. verb caria

CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A se strica, a se găuri din cauza unei carii. [Pr.: -ri-a] – Fr. carier. verb caria

CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica. [Pr.: -ri-a] – Din fr. carier. verb caria

*cariéz v. tr. (fr. carier, it. cariare). Med. Stric pin [!] carie. V. refl. A se strica pin carie. verb cariez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului carie

carie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carie caria
plural carii cariile
genitiv-dativ singular carii cariei
plural carii cariilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z