cargán s. n., pl. cargáne substantiv neutrucargan
CARGÁN, (2) cargane, s. n. 1. Fibră textilă proteică, obținută din cazeină. 2. Sortiment de cargan (1). – Et. nec. substantiv neutrucargan
cargan substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cargan | carganul |
plural | cargane | carganele | |
genitiv-dativ | singular | cargan | carganului |
plural | cargane | carganelor |