careva definitie

CARÉU, careuri, s. n. 1. Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. Careu de pionieri. ◊ (În trecut) Formație de infanterie rînduită ca o figură cu patru laturi (din care, uneori, poate lipsi una), pentru a se apăra împotriva atacurilor cavaleriei ina­mice. 2. Porțiune în formă de pătrat a terenului pentru fotbal, marcată cu alb, pe care jocul se desfășoară după norme speciale; p. ext. teren de sport. Întorcea capul ca să nu vadă careul de tenis, unde și ea jucase odată. BART, E. 315. 3. (La jocul de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume careu

CAREVÁ pron. nehot. Vreunul, oarecare, cineva. – Din care + va. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume careva

carevá, pron. indefinit. Nord. Cineva. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume careva

carevá pr. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume careva

CAREVÁ pron. nehot. Vreunul, oarecare, cineva. – Care + va. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume careva

CAREVÁ pron. nehot. Vreunul, oarecare, cineva. Nici la piatră n-am ajuns, zise careva. DEȘLIU, M. 24. Duceți-vă careva din bărbați. DAVIDOGLU, M. 34. Spune cine te-a-ntreba, Că nu e la dumneata, Ci la altul careva. SEVASTOS, C. 108. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume careva