CARENÁJ s.n. 1. Carenare. ♦ Înclinarea pe un bord a unei nave în stare de plutire în vederea reparării carenei; abataj (4). 2. Îmbrăcăminte (de tablă sau de placaj) aplicată unui corp pentru a-i micșora rezistența aerodinamică. [Cf. fr. carénage, it. carenaggio]. substantiv neutrucarenaj
CARENÁJ s. n. 1. carenare; abataj (4). 2. înveliș aplicat unui corp în vederea micșorării rezistenței aerodinamice. (< fr. carénage) substantiv neutrucarenaj
carenáj s. n., pl. carenáje substantiv neutrucarenaj
CARENÁJ, carenaje, s. n. 1. Faptul de a carena. 2. Înveliș exterior profilat, din tablă, placaj sau mase plastice, destinat să reducă rezistența aero- și hidrodinamică a unui corp cu mișcare relativă față de un fluid. – Din fr. carénage. substantiv neutrucarenaj
carenaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | carenaj | carenajul |
plural | carenaje | carenajele | |
genitiv-dativ | singular | carenaj | carenajului |
plural | carenaje | carenajelor |