a o carcalisi expr. a avea necazuri. verbaocarcalisi
cârcălí (-lésc, -ít), vb. – A strica, a face ceva de mîntuială. Creație expresivă (cf. Graur, BL, 91). După Pușcariu, Dacor., I, 595 și DAR, din sb. krkliti „a murdări”; acest ultim sens, care acolo este atribuit cuvîntului rom., nu este sigur. – Der. cîrcală (var. cricală), s. f. (lucru prost). verb tranzitivcârcăli
cârcălí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcălésc, imperf. 3 sg. cârcăleá; conj. prez. 3 să cârcăleáscă verb tranzitivcârcăli
CÂRCĂLÍ, cârcălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli. 2. Tranz. A murdări. – Cf. sb. krkaljiti. verb tranzitivcârcăli
cîrcălésc și cărc- v. tr. (sîrb. krkaliti, id. V. cîrcală). Vest. Fam. Murdăresc, bîrcîĭ: Ce aĭ avut să-mĭ ĭeĭ batista să mĭ-o cărcăleștĭ? (Vr.-Voĭn, VR. 1907, 8, 219). A cărcăli un caĭet, geamurile. verb tranzitivcîrcălesc
carcalisi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)carcalisi | carcalisire | carcalisit | carcalisind | singular | plural | ||
carcalisind | carcalisiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | carcalisesc | (să)carcalisesc | carcaliseam | carcalisii | carcalisisem | |
a II-a (tu) | carcalisești | (să)carcalisești | carcaliseai | carcalisiși | carcalisiseși | ||
a III-a (el, ea) | carcalisește | (să)carcaliseai | carcalisea | carcalisi | carcalisise | ||
plural | I (noi) | carcalisim | (să)carcalisim | carcaliseam | carcalisirăm | carcalisiserăm | |
a II-a (voi) | carcalisiți | (să)carcalisiți | carcaliseați | carcalisirăți | carcalisiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | carcalisesc | (să)carcalisească | carcaliseau | carcalisiră | carcalisiseră |