carbonizare definitie

CARBONIZÁRE s.f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei; procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului. [< carboniza]. substantiv feminin carbonizare

CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza. substantiv feminin carbonizare

carbonizáre s. f., g.-d. art. carbonizắrii; pl. carbonizắri substantiv feminin carbonizare

CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei. V. carboniza. substantiv feminin carbonizare

CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a (se) carboniza; prefacere, transformare în cărbuni; ardere. Cărbunii naturali provin din carbonizarea lentă a resturilor de plante terestre și acvatice. substantiv feminin carbonizare

CARBONIZÁ vb. I. refl. A se preface în cărbuni (prin ardere); a se face scrum. [< fr. carboniser]. verb tranzitiv carboniza

CARBONIZÁ vb. refl. 1. (despre cărbuni) a se descompune termic în absența oxigenului din aer. 2. (despre lemne) a se transforma în cărbuni (prin ardere); (despre substanțe organice) a se face scrum. (< fr. carboniser) verb tranzitiv carboniza

carbonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 carbonizeáză verb tranzitiv carboniza

carbonizà v. a preface în cărbune. verb tranzitiv carbonizà

CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere); (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Fr. carboniser. verb tranzitiv carboniza

CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). Din fr. carboniser. verb tranzitiv carboniza

CARBONIZÁ, carbonizez, vb. I. R e f 1. A se preface în cărbuni (prin ardere). Lemnul s-a carbonizat.În mirosul de rășină și de carne carbonizată... păstorii începură să adune vitele. BOGZA, C. O. 36. verb tranzitiv carboniza

*carbonizéz v. tr. (fr. carboniser). Prefac în cărbune saŭ în scrum. verb tranzitiv carbonizez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului carbonizare

carbonizare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carbonizare carbonizarea
plural carbonizări carbonizările
genitiv-dativ singular carbonizări carbonizării
plural carbonizări carbonizărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z