reduceri si promotii 2018
Definitie caraulă - ce inseamna caraulă - Dex Online

caraulă definitie

caraulă, caraule s. f. (intl.) hoț care, în timpul unei spargeri, stă la pândă pentru a anunța apariția inopinată a polițiștilor. substantiv feminin caraulă

CARAÚLĂ, caraule, s. f. 1. Pază, gardă, strajă. 2. Om care face de pază; santinelă. – Tc. karaul. substantiv feminin caraulă

caraúlă f., pl. e (d. caraul). Pop. Gardă: a fi de caraulă. Santinelă: vine caraula. – Și caraolă (Mold. nord). V. culuc. substantiv feminin caraulă

caraúlă s. f., g.-d. art. caraúlei; pl. caraúle substantiv feminin caraulă

caraulă f. 1. sentinelă, strajă sau. corp de gardă: soldații erau de caraulă; 2. Mold. (caraul) starea în colțul camerei (pedeapsa copiilor neascultători): să te duci de grabă la caraul și să nu crâcnești AL. [Turc. KARAVUL]. substantiv feminin caraulă

CARAÚLĂ, caraule, s. f. 1. Pază, gardă, strajă. 2. Om care face de pază; santinelă, caraulaș. – Din bg. karaul, ngr. karaúli. substantiv feminin caraulă

CARAÚLĂ, caraule, s. f. (Azi rar) 1. Pază, gardă, strajă. S-a legat că face de caraulă. GALACTION, O. I 269. Se duse la primărie și-i dete vătășelului porunca să meargă cu doi oameni de caraulă, ca să-l ieie pe Duțu. SLAVICI, O. I 375. 2. Om care face de pază, santinelă. Caraulele au băgat de seamă că a crescut și mai mult gîrla. STANCU, D. 113. De la odăi ieșeau slujitori, umblînd pe cărări știute, în toate cotloanele așezării, luînd caraulele vechi și așezînd altele proaspete. SADOVEANU, F. J. 1770. Sub pridvorul din față, niște corni bătrîni stau ca niște ne­clintite caraule. MACEDONSKI, O. III 109. – Variantă: caraúl, carauli (ALECSANDRI, 1. 417), s. m. substantiv feminin caraulă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului caraulă

caraulă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carau caraula
plural caraule caraulele
genitiv-dativ singular caraule caraulei
plural caraule caraulelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z