carapace definitie

CARAPÁCE s.f. Înveliș tare care acoperă corpul broaștelor țestoase, al racilor etc. [< fr. carapace, cf. sp. carapacho]. substantiv feminincarapace

CARAPÁCE s. f. 1. înveliș tare care acoperă corpul broaștelor țestoase, al racilor etc. 2. (fig.) înveliș protector. (< fr., it. carapace) substantiv feminincarapace

carapace, carapace s. f. (intl.) corp, trup. substantiv feminincarapace

CARAPÁCE, carapace, s. f. Înveliș osos sau calcaros care protejează corpul unor animale. – După fr. carapace. substantiv feminincarapace

*carapáce f., pl. ăcĭ (fr. carapace, f., d. sp. carapacho). Țest de broască țestoasă. substantiv feminincarapace

carapáce s. f., g.-d. art. carapácei; pl. carapáce substantiv feminincarapace

carapace m. țeastă osoasă ce acopere corpul broaștelor țestoase. substantiv feminincarapace

CARAPÁCE, carapace, s. f. Înveliș osos, cornos sau calcaros care protejează corpul unor animale. – Din fr. carapace. substantiv feminincarapace

CARAPÁCE, carapace, s. f. Înveliș dur (osos sau calcaros) care protejează corpul unor animale (cum e racul, broasca țestoasă, tatuul etc.) substantiv feminincarapace