reduceri si promotii 2018
Definitie caracterizare - ce inseamna caracterizare - Dex Online

caracterizare definitie

CARACTERIZÁRE s.f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei. ♦ Arătare (în scris sau oral) a trăsăturilor caracteristice ale unei persoane, ale unui obiect. [< caracteriza]. substantiv feminin caracterizare

CARACTERIZÁRE, caracterizări, s. f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei; indicare a notei caracteristice a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. substantiv feminin caracterizare

caracterizáre s. f., g.-d. art. caracterizắrii; pl. caracterizắri substantiv feminin caracterizare

CARACTERIZÁRE, caracterizări, s. f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei; indicare a notei caracteristice a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. – V. caracteriza. substantiv feminin caracterizare

CARACTERIZÁRE, caracterizări, s. f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei; indicare a notei carac­teristice a unei ființe sau a unui lucru. Caracterizarea operei lui Eminescu. substantiv feminin caracterizare

CARACTERIZÁ vb. I. tr. 1. A înfățișa, a descrie o ființă, un lucru etc. în ceea ce are particular, esențial, propriu. 2. A constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. [< fr. caractériser]. verb tranzitiv caracteriza

caracterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 caracterizeáză verb tranzitiv caracteriza

caracterizà v. a marca caracterul unei persoane sau al unui lucru, a determina cu mare preciziune. verb tranzitiv caracterizà

CARACTERIZÁ vb. tr. 1. a constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. 2. a înfățișa, a descrie o ființă, un fenomen în ceea ce are particular, esențial. (< fr. caractériser) verb tranzitiv caracteriza

CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Modestia care-l caracteriza nu i-a permis să primească (GHICA). 2. A înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Fr. caractériser. verb tranzitiv caracteriza

CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Îl caracterizează modestia. 2. A descrie, a înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Din fr. caractériser. verb tranzitiv caracteriza

CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. Modestia care-l caracteriza nu i-a permis„să primească a fi numit... ca titular. GHICA, S. 670. Refl. pas. Statul de democrație populară se caracterizează prin atra­gerea la conducerea statului a milioane de oameni ai muncii. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 68. 2. (Subiectul este omul) A înfățișa, a descrie, a face să reiasă nota caracteristică a unei ființe sau a unui lucru. Se înțelege că n-am avut pretențiune... să caracterizez întreaga mișcare critică de la Aristoteles încoace. GHEREA, ST. CR. II 14. – Prez. i n d. pers. 3 și: (învechit) caracteriza (ODO­BESCU, S. III 75). verb tranzitiv caracteriza

*caracterizéz v. tr. (fr. caractériser). Determin precis: pe Jidan l-a caracterizat Shakespeare pin [!] Shylock, ĭubirea de banĭ îl caracterizează pe Jidan. verb tranzitiv caracterizez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului caracterizare

caracterizare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular caracterizare caracterizarea
plural caracterizări caracterizările
genitiv-dativ singular caracterizări caracterizării
plural caracterizări caracterizărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z