Alege sensul dorit: carachiul -substantiv masculin carachiul -substantiv neutru

carachiul definitie

CARACÚL, (1) s. m., (2) caraculuri, s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s. m., s. n.] – Din fr. caracul. substantiv masculincaracul

CARACHIÚL s.m. și n. v. caracul. substantiv masculincarachiul

CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul. substantiv masculincarachiul

caracolác m. (turc. karakulak, d. kara, negru, și kulak, ureche. De aci și sp. fr. caracal). Vechĭ. Un fel de rîs (lynx caracal) a căruĭ blană, cam creață, e foarte căutată. – Azĭ se zice carachĭul. substantiv masculincaracolac

CARACHIÚL s. m., s. n. v. caracul. substantiv masculincarachiul

CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul. substantiv masculincarachiul

CARACÚL, (1) s. m., (2) caraculuri, s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s. m., s. n.] – Din fr. caracul. substantiv neutrucaracul

CARACHIÚL s.m. și n. v. caracul. substantiv neutrucarachiul

CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul. substantiv neutrucarachiul

CARACHIÚL s. m., s. n. v. caracul. substantiv neutrucarachiul

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicarachiul

carachiul  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carachiul carachiulul
plural carachiuluri carachiulurile
genitiv-dativ singular carachiul carachiulului
plural carachiuluri carachiulurilor
carachiul  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carachiul carachiulul
plural carachiuluri carachiulurile
genitiv-dativ singular carachiul carachiulului
plural carachiuluri carachiulurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z