CARABẮȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larvă acvatică a unor insecte. [Var.: carabéte s. m.] – Et. nec. substantiv masculincarabăț
CARABÉTE1 s. m. v. carabăț. substantiv masculincarabete
carabete substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | carabete | carabetele |
plural | carabeți | carabeții | |
genitiv-dativ | singular | carabete | carabetelui |
plural | carabeți | carabeților |