capturare definitie

credit rapid online ifn

CAPTURÁRE s.f. Acțiunea de a captura și rezultatul ei. [< captura]. substantiv feminincapturare

CAPTURÁRE, capturări, s. f. Acțiunea de a captura. substantiv feminincapturare

credit rapid online ifn

capturáre s. f., g.-d. art. capturắrii; pl. capturắri substantiv feminincapturare

CAPTURÁRE, capturări, s. f. Acțiunea de a captura.V. captura. substantiv feminincapturare

CAPTURÁRE, capturări, s. f. Acțiunea de a cap­tura. substantiv feminincapturare

CAPTURÁ vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer]. verb tranzitivcaptura

CAPTURÁ vb. tr. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ◊ a prinde un răufăcător. ◊ a prinde în capcană un animal sălbatic. (< fr. capturer) verb tranzitivcaptura

CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a lua materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. – Fr. capturer. verb tranzitivcaptura

capturá (a ~) vb., ind. prez. 3 captureáză verb tranzitivcaptura

capturà v. a face o captură: a captura o corabie. verb tranzitivcapturà

CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde militari inamici și a-i lua prizonieri; a pune mâna pe bunuri materiale sau arme aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer. verb tranzitivcaptura

CAPTURÁ, capturez, vb.I. Tranz. A prinde, în timpul luptelor sau ca urmare a unei ocupații militare, unități armate inamice sau a lua materiale aparținînd inamicului. Un escadron de roșiori... captură cîteva care de proviziuni destinate oștilor turcești din Rahova. ODOBESCU, S. III 597. verb tranzitivcaptura

CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat, pradă. Capturi de vase inamice. 2. (Rar) Capturare, prindere a unui inamic sau a materialului inamic; (prin exagerare) prindere a unui răufăcător. Trebuie să știm noi mai întti cine e tipul ăsta. Dacă este ce bănuiesc eu, apoi atunci captura lui s-o facem noi. CARAGIALE, M. 73. verb tranzitivcaptură

*capturéz v. tr. (fr. capturer). Prind, fac o captură: a captura un convoĭ de hrană. verb tranzitivcapturez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicapturare

capturare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular capturare capturarea
plural capturări capturările
genitiv-dativ singular capturări capturării
plural capturări capturărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z