reduceri si promotii 2018
Definitie captură - ce inseamna captură - Dex Online

captură definitie

CAPTÚRĂ s.f. 1. Pradă de război luată în luptă; material capturat. 2. (Liv.) Capturare. 3. (Fiz.) Proces prin care nucleul atomic captează o particulă elementară din exterior. [< fr. capture, cf. lat. captura]. substantiv feminin captură

CAPTÚRĂ s. f. 1. pradă de război luată în luptă. 2. proces fizic prin care nucleul atomic captează o particulă exterioară. (< fr. capture, lat. captura) substantiv feminin captură

CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat. 2. (Rar) Capturare. – Fr. capture (lat. lit. captura). substantiv feminin captură

*captúră f., pl. ĭ (lat. captura, d. cápere, prinde. V. încep). Prinderea unuĭ inamic, unuĭ hoț, uneĭ contrabande, uneĭ corabiĭ ș. a. substantiv feminin captură

captúră s. f., g.-d. art. captúrii; pl. captúri substantiv feminin captură

captură f. 1. prinderea unei corăbii inamice; 2. sechestrarea mărfurilor de contrabandă. substantiv feminin captură

CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Totalitatea bunurilor materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura. substantiv feminin captură

capturá (a ~) vb., ind. prez. 3 captureáză verb tranzitiv captura

capturà v. a face o captură: a captura o corabie. verb tranzitiv capturà

CAPTURÁ vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer]. verb tranzitiv captura

CAPTURÁ vb. tr. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ◊ a prinde un răufăcător. ◊ a prinde în capcană un animal sălbatic. (< fr. capturer) verb tranzitiv captura

CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a lua materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. – Fr. capturer. verb tranzitiv captura

CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde militari inamici și a-i lua prizonieri; a pune mâna pe bunuri materiale sau arme aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer. verb tranzitiv captura

CAPTURÁ, capturez, vb.I. Tranz. A prinde, în timpul luptelor sau ca urmare a unei ocupații militare, unități armate inamice sau a lua materiale aparținînd inamicului. Un escadron de roșiori... captură cîteva care de proviziuni destinate oștilor turcești din Rahova. ODOBESCU, S. III 597. verb tranzitiv captura

CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat, pradă. Capturi de vase inamice. 2. (Rar) Capturare, prindere a unui inamic sau a materialului inamic; (prin exagerare) prindere a unui răufăcător. Trebuie să știm noi mai întti cine e tipul ăsta. Dacă este ce bănuiesc eu, apoi atunci captura lui s-o facem noi. CARAGIALE, M. 73. verb tranzitiv captură

*capturéz v. tr. (fr. capturer). Prind, fac o captură: a captura un convoĭ de hrană. verb tranzitiv capturez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului captură

captură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular captu captura
plural capturi capturile
genitiv-dativ singular capturi capturii
plural capturi capturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z