CAPTÍV, -Ă adj. lipsit de libertate; (și s.) prizonier. ♦ balon ~ = balon legat prin cabluri de sol. (< fr. captif, lat. captivus) adjectivcaptiv
CAPTÍV, -Ă adj., s.m. și f. (Om) lipsit de libertate; prins, prizonier. ◊ Balon captiv = balon legat prin cabluri de sol. [Cf. fr. captif, lat. captivus]. adjectivcaptiv
CAPTÍV, -Ă, captivi, -e, adj. Prins și lipsit de libertate; prizonier. ◊ Balon captiv = balon legat prin cabluri de un punct de pe sol. – Fr. captif (lat. lit. captivus). adjectivcaptiv
*captív, -ă adj. și s. (lat. captivus, d. cápere, captum, a prinde). Prins, prizonier, (închis, legat orĭ oprit să fugă, maĭ ales vorbind de ceĭ prinșĭ în războ). adjectivcaptiv
CAPTÍV, -Ă, captivi, -e, adj. Prins și lipsit de libertate; prizonier; prins2 (1). ◊ Balon captiv = balon legat prin cabluri de sol. – Din fr. captif, lat. captivus. adjectivcaptiv
CAPTÍV, -Ă, captivi, -e, adj. Prins și lipsit de libertate, prizonier. Valurile se smîceau și urlau ca niște bestii captive. GALACTION, O. I 198. ◊ (Glumeț) Mi-a încuiat ghetele și pălăria în scrin. O săptămână m-a ținut astfel captiv, pînă s-a potolit primejdia. CARAGIALE, M. 280. ◊ Balon captiv = balon legat prin cabluri de un punct de pe sol. adjectivcaptiv
captivă, captive s. f. prostituată. adjectivcaptivă
CAPTIVÁ vb., I. tr. A atrage, a fermeca, a cuceri (pe cineva). [< fr. captiver]. verb tranzitivcaptiva
CAPTIVÁ vb. tr. a face captiv. ◊ a preocupa intens, a absorbi; a fermeca, a cuceri (pe cineva). (< fr. captiver, lat. captivare) verb tranzitivcaptiva
CAPTIVÁ, captivez, vb. I. Tranz. A produce asupra cuiva o impresie puternică; a cuceri, a fermeca, a subjuga. – Fr. captiver (lat. lit. captivare). verb tranzitivcaptiva
captivá (a ~) vb., ind. prez. 3 captiveáză verb tranzitivcaptiva
captivà v. fig. a ademeni, a fermeca. verb tranzitivcaptivà
CAPTIVÁ, captivez, vb. I. Tranz. 1. A atrage, a fermeca, a cuceri (pe cineva). 2. A preocupa în mod intens; a absorbi. – Din fr. captiver. verb tranzitivcaptiva
CAPTIVÁ, captivez, vb. I. Tranz. A produce asupra cuiva o impresie fermecătoare, a atrage, a cuceri, a subjuga. E atît de obișnuită să captiveze și să stăpînească publicul cu glasul ei frumos. CARAGIALE, O. III 8. verb tranzitivcaptiva
*captivéz v. tr. (lat. captívo, -áre). Fig. Seduc, atrag, încînt: a captiva atențiunea, spiritele. verb tranzitivcaptivez
captiva adjectiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)captiva | captivare | captivat | captivând | singular | plural | ||
captivând | captivați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | captivez | (să)captivez | captivam | captivai | captivasem | |
a II-a (tu) | captivezi | (să)captivezi | captivai | captivași | captivaseși | ||
a III-a (el, ea) | captivează | (să)captivai | captiva | captivă | captivase | ||
plural | I (noi) | captivăm | (să)captivăm | captivam | captivarăm | captivaserăm | |
a II-a (voi) | captivați | (să)captivați | captivați | captivarăți | captivaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | captivează | (să)captiveze | captivau | captivară | captivaseră |