capsulo definitie

CAPSÚLĂ s. f. 1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase semințe. 2. (anat.) înveliș conjunctiv al unui organ, al unei articulații. ♦ ĕ suprarenale = glande suprarenale; ĕ articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulație. ◊ înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice. ◊ cașetă. 3. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porțelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanțe. 4. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motorașe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ◊ capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 5. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puțin diferite de cea atmosferică. (< fr. capsule, lat. capsula) substantiv feminincapsulă

capsulă, capsule s. f. sticlă cu băutură alcoolică. substantiv feminincapsulă

capsúlă s. f., g.-d. art. capsúlei; pl. capsúle substantiv feminincapsulă

CAPSÚLĂ s.f. 1. Tip de fruct alcătuit dintr-un înveliș uscat, dehiscent, în care se află semințele. 2. (Anat.) Înveliș conjunctiv al unui organ sau al unei articulații. ◊ Capsule suprarenale = glande suprarenale; capsule articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulație. ♦ Înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice. ♦ Cașetă. 3. (Chim.) Vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund și cu pereții scunzi, în care se încălzesc diferite substanțe. 4. (Tehn.) Cutie bine închisă în care sunt așezate anumite instrumente, motorașe etc. care trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ♦ Capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 5. Capsulă telefonică = cutie metalică, conținând un microfon sau un receptor, folosită în aparatele telefonice; capsulă manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puțin diferite de cea atmosferică; capsulă cosmică = cabină spațială. [< fr. capsule, cf. lat. capsula – cutiuță]. substantiv feminincapsulă

CAPSÚLĂ, capsule, s. f. 1. Tip de fruct uscat care la maturitate se deschide de la sine, punând semințele în libertate. 2. Un fel de cutiuță rotundă făcută dintr-o materie solubilă, în care se închid unele medicamente cu gust neplăcut, pentru a fi înghițite mai ușor. 3. Vas făcut dintr-un material rezistent la căldură, în care se încălzesc diferite substanțe în laboratoare. 4. Cutie cu capac care se deformează sub acțiunea variațiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibilă a unor barometre). 5. Capac de tinichea cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. – Fr. capsule (lat. lit. capsula). substantiv feminincapsulă

*cápsulă f., pl. e (lat. cápsula, dim. d. capsa, cutie. V. capsă). Cutioară. Bot. Măcĭulie, învelișu care conține semințele la unele plante, ca la mac. Chim. Vas în formă de găvan care servește a face să se evaporeze lichidele. Med. Învelișu unor medicamente cu gust neplăcut. Înveliș de metal (plumb, cositor) pus uneĭ buteliĭ astupate deja c´un dop. Petiță, capsă. – Fals -úlă (după fr.). substantiv feminincapsulă

capsulă f. 1. învelișul uscat sau teaca ce conține boabele unor plante; 2. Chim. vas în formă de tichie pentru evaporațiuni; 3. (în farmacie) globuleț de gelatină ce înfășoară un medicament neplăcut la gust; 4. (fulminantă) mic cilindru găunos de metal, deschis la un capăt, conținând fulminat de mercuriu, cu care s’aprind armele de foc. substantiv feminincapsulă

CAPSÚLĂ, capsule, s. f. 1. Tip de fruct uscat, dehiscent, uneori divizat în mai multe loji și având numeroase semințe; măciucă (3), măciulie (2). 2. Înveliș al unor organe și organisme inferioare. Capsulă bacteriană. 3. Mic înveliș solubil, din amidon, gelatină sau cheratină, al unor medicamente pulverulente cu gust neplăcut, pentru a putea fi înghițite mai ușor. 4. Vas fabricat dintr-un material rezistent la căldură, în care se încălzesc, în laborator, diverse substanțe; capsă (3). 5. Mic cilindru metalic care conține bioxid de carbon sub presiune, servind la prepararea unei băuturi gazoase în sifoane speciale. 6. Cutie cu capac care se deformează sub acțiunea variațiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibilă a unor barometre). 7. (În sintagma) Capsulă telefonică = cutiuță care conține (într-un aparat telefonic) un microfon sau un receptor. 8. Capac de tablă subțire, utilizat la închiderea sticlelor de bere, de apă minerală etc. 9. (În sintagma) Capsulă cosmică = compartiment etanșat al navei spațiale capabil să se desprindă de restul vehiculului și să coboare pe suprafața unui astru. – Din fr. capsule, lat. capsula. substantiv feminincapsulă

CAPSÚLĂ, capsule, s. f. 1. Tip de fruct uscat care la maturitate se deschide de la sine, punînd semințele în libertate. Fructul macului este o capsulă. 2. Un fel de cutiuță rotundă făcută dintr-o materie solubilă, în care se închid unele medicamente pentru a putea fi înghițite fără să li se simtă gustul neplăcut. 3. Vas făcut dintr-un material rezistent la căldură, în care se încălzesc diferite substanțe folosite la experiențe de laborator. 4. Capac subțire de tinichea cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. pentru o mai bună păstrare a conținutului; capsă. – Accentuat și: cápsulă. substantiv feminincapsulă