capo definitie
- Vezi aici mai multe rimecapo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucap
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cupo
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuapo
*cápo (dá capo), cuv. it. care, în muzică, înseamnă „de la capăt, de la început”. invariabilcapo
capo (d’a) adv. dela capăt sau dela început: a o luă d’a capo. invariabilcapo
capo d´óperă f., pl. e (it. capo d´ópera, îld. capolavóro). Operă, lucrare perfectă (maĭ bine zis cap de operă, pl. capete de operă). invariabilcapod
Capo-d’Istria n. oraș și port în Istria: 9000 loc. invariabilcapod
Capo-d’Istria (Ant.) m. bărbat de Stat, ministrul țarului Alexandru I, jucă un rol însemnat în timpul Zaverei și muri asasinat (1776-1831). invariabilcapod
DA CÁPO loc. adv. (muz.) de la început; (p. ext.) din nou, încă o dată. ♦ ~ al fine = de la început până la sfârșit. (< it. da capo) invariabildacapo
da cápo (it.) loc. adv.; abr. d.c. invariabildacapo
DA CÁPO loc. adv. (Indică repetarea unei lucrări muzicale sau, p. ext. a unei acțiuni, operații din alte domenii) De la început, din nou, încă o dată. ◊ Da capo al fine, indică repetarea unei lucrări muzicale, p. ext. și a altor acțiuni, de la început la sfârșit. – Din it. da capo. invariabildacapo
*da cápo al fíne (it.) loc. adv.; abr. d.c. al fine invariabildacapoalfine
cápă s. f., g.-d. art. cápei; pl. cápe substantiv feminincapă
CÁPĂ s.f. 1. Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. 2. Dispozitiv de protecție împotriva accidentelor la mașini, la ferăstraie etc. 3. Poziția pe care o ia o navă pe un timp foarte rău și care îi permite să reziste în cele mai bune condiții. [< fr. cape, cf. it. cappa]. substantiv feminincapă
cápă (cápe), s. f. – Pelerină. – Mr. capă. Fr. cape; în mr., din it. cappa (Pascu, I, 57, îl derivă direct din lat. cappa). substantiv feminincapă
CÁPĂ s. f. 1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. ♦ de ~ și spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri și înfruntări primejdioase. 2. dispozitiv de protecție împotriva accidentelor la mașini, la ferăstraie etc. 3. poziție pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite să suporte mai ușor valurile, vântul, furtuna. (< fr. cape, it. cappa) substantiv feminincapă
CÁPĂ, cape, s. f. 1. Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. 2. Dispozitiv de protecție aplicat la mașini, ferăstraie etc., pentru a preîntâmpina accidentele. – Fr. cape. substantiv feminincapă
*cápă f., pl. e (fr. cape, d. it. cappa, lat. cappa, manta cu glugă. V. capot. Cp. cu căcĭulă). Un fel de pelerină lungă pe care cocoanele o poartă în loc de palton și care se numea rotondă în sec. 19. Mar. A fi în capă, a naviga cu cît maĭ puține vele întinse din cauza furtuniĭ. substantiv feminincapă
CÁPĂ, cape, s. f. 1. Pelerină scurtă de blană sau de stofa. ◊ Expr. De capă și spadă = (despre filme, opere literare etc.) de aventuri cu multe dueluri, înfruntări primejdioase etc. 2. Dispozitiv de protecție la mașini, fierăstraie etc. pentru a preîntâmpina accidentele. 3. (Mar.) Poziție dată unei nave pentru a putea naviga pe un timp nefavorabil. – Din fr. cape. substantiv feminincapă
CÁPĂ, cape, s. f. 1. Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. 2. Dispozitiv de protecție aplicat la mașini, la ferăstraie etc. pentru a preîntîmpina accidentele. Ferăstraiele circulare sînt prevăzute cu o capă metalică. substantiv feminincapă
*rotóndă f., pl. e (fr. rotonde). Edificiŭ rătund [!]. Un fel de manta femeĭască fără mînicĭ [!] care a fost la modă pe la 1880, numită acum capă. V. rond. substantiv femininrotondă