capitulare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecapitulare
- Vezi aici mai multe rimecapitulare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucap
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
CAPITULÁR, -Ă adj. referitor la capitul1, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire) adjectivcapitular
*capitulár, -ă adj. (mlat. capitularis). Relativ la capitul [!], la corpu canonicilor catolicĭ: adunare capitulară. Legĭ capitulare, făcute de regiĭ Franciiĭ în evu mediŭ și împărțite în capitule. adjectivcapitular
capitular a. ce ține de un capitul: vicar capitular. ║ n. culegere de ordonanțe ale regilor francezi din a doua rasă: Capitularele lui Carol Magnu. adjectivcapitular
CAPITULÁRE s.f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. [< capitula]. substantiv feminincapitulare
CAPITULÁRE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. substantiv feminincapitulare
capituláre (predare) s. f., g.-d. art. capitulắrii; pl. capitulắri substantiv feminincapitulare
CAPITULÁRE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. – V. capitula. substantiv feminincapitulare
CAPITULÁRE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. Convenție de capitulare. ♦ F i g. Părăsire a unei poziții ideologice, înfrîngere (într-o discuție sau într-o chestiune oarecare). Vartolomeu Diaconu se înduioșă de această prea repede capitulare. C. PETRESCU, A. 279. substantiv feminincapitulare
*capitulațiune f. (mlat. capitulátio, -ónis). Predare, încetare a rezistențeĭ. Convențiune care regulează drepturile supușilor uneĭ țărĭ pe teritoriu alteĭa. Fig. Sacrificiŭ impus de necesitate. – Și -áție, dar ob. -áre. – Celebrele capitulațiunĭ din Turcia, adică dreptu consulilor de a judeca delictele supușilor lor comise în Turcia, datează de la 1507, acordate de Soliman I luĭ Francisc I al Franciiĭ. Adevăratele capitulațiunĭ aŭ început de la 1740 și aŭ degenerat într´o sarcină p. Turcia. Ele aŭ fost suprimate cu mare entuziasm în 1914 în timpu războĭuluĭ mondial. substantiv feminincapitulațiune
capitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 capituleáză verbcapitula
capitulà v. 1. a trata pentru supunerea unei cetăți; 2. fam. a cădea la învoială, a ceda o parte din drepturile sale. verbcapitulà
CAPITULÁ vb. I. intr. (Despre o armată, un stat etc.) A depune armele, a se preda învingătorului. ♦ (Fig.) A da înapoi, a ceda, a se da învins. [< fr. capituler]. verbcapitula
CAPITULÁ vb. intr. (despre un beligerant) a înceta ostilitățile, predându-se învingătorului. ◊ (fig.; despre oameni) a ceda, a se da învins. (< fr. capituler, lat. capitulare) verbcapitula
CAPITULÁ, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta. ♦ Fig. A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a ceda. – Fr. capituler (lat. lit. capitulare). verbcapitula
CAPITULÁ, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A înceta ostilitățile și a depune armele. ♦ Fig. (Despre oameni) A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a nu mai continua o acțiune, o discuție; a ceda. – Din fr. capituler, lat. capitulare. verbcapitula
CAPITULÁ, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A se preda învingătorului în condițiile dictate de acesta, încetînd lupta. Armata Roșie a distrus complet armata germană și a silit-o să capituleze. ♦ Fig. A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a ceda, a se da învins (într-o discuție). Jurăm că nu vom capitula niciodată în fața unui tiran și că vom pedepsi cu moartea pe cel care va rîvni să fie rege sau dictator. CAMIL PETRESCU, T. II 512. verbcapitula
*capituléz v. intr. (mlat. capitulo, -áre, d. capitulum, articul [!], clauză). Încetez a maĭ rezista, cedez, mă predaŭ. verbcapitulez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicapitulare
| capitulare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | capitulare | capitularea |
| plural | capitulări | capitulările | |
| genitiv-dativ | singular | capitulări | capitulării |
| plural | capitulări | capitulărilor | |