capitulațiune definitie

CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilește un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulațiúne s. f.] – Din fr. capitulation. substantiv feminin capitulație

CAPITULAȚIÚNE s.f. v. capitulație. substantiv feminin capitulațiune

CAPITULAȚIÚNE s. f. v. capitulație. substantiv feminin capitulațiune

*capitulațiune f. (mlat. capitulátio, -ónis). Predare, încetare a rezistențeĭ. Convențiune care regulează drepturile supușilor uneĭ țărĭ pe teritoriu alteĭa. Fig. Sacrificiŭ impus de necesitate. – Și -áție, dar ob. -áre. – Celebrele capitulațiunĭ din Turcia, adică dreptu consulilor de a judeca delictele supușilor lor comise în Turcia, datează de la 1507, acordate de Soliman I luĭ Francisc I al Franciiĭ. Adevăratele capitulațiunĭ aŭ început de la 1740 și aŭ degenerat într´o sarcină p. Turcia. Ele aŭ fost suprimate cu mare entuziasm în 1914 în timpu războĭuluĭ mondial. substantiv feminin capitulațiune

capitulați(un)e f. tractat pentru predarea unei cetăți sau pentru depunerea armelor: Capitulațiunea Parisului în 1871. substantiv feminin capitulațiune

CAPITULAȚIÚNE s. f. v. capitulație. substantiv feminin capitulațiune

CAPITULAȚIÚNE s. f. v. Capitulare. substantiv feminin capitulațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului capitulațiune

capitulațiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular capitulațiune capitulațiunea
plural capitulațiuni capitulațiunile
genitiv-dativ singular capitulațiuni capitulațiunii
plural capitulațiuni capitulațiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z