capitulațiune definitie

CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilește un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulațiúne s. f.] – Din fr. capitulation. substantiv feminin capitulație

CAPITULAȚIÚNE s.f. v. capitulație. substantiv feminin capitulațiune

CAPITULAȚIÚNE s. f. v. capitulație. substantiv feminin capitulațiune

*capitulațiune f. (mlat. capitulátio, -ónis). Predare, încetare a rezistențeĭ. Convențiune care regulează drepturile supușilor uneĭ țărĭ pe teritoriu alteĭa. Fig. Sacrificiŭ impus de necesitate. – Și -áție, dar ob. -áre. – Celebrele capitulațiunĭ din Turcia, adică dreptu consulilor de a judeca delictele supușilor lor comise în Turcia, datează de la 1507, acordate de Soliman I luĭ Francisc I al Franciiĭ. Adevăratele capitulațiunĭ aŭ început de la 1740 și aŭ degenerat într´o sarcină p. Turcia. Ele aŭ fost suprimate cu mare entuziasm în 1914 în timpu războĭuluĭ mondial. substantiv feminin capitulațiune

capitulați(un)e f. tractat pentru predarea unei cetăți sau pentru depunerea armelor: Capitulațiunea Parisului în 1871. substantiv feminin capitulațiune

CAPITULAȚIÚNE s. f. v. capitulație. substantiv feminin capitulațiune

CAPITULAȚIÚNE s. f. v. Capitulare. substantiv feminin capitulațiune