reduceri si promotii 2018
Definitie capitulație - ce inseamna capitulație - Dex Online

capitulație definitie

CAPITULÁȚIE s.f. (Ist.) Convenție care asigură supușilor unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. ♦ Convenție impusă de către o țară capitalistă unei țări semicoloniale, prin care se obțin anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. [Gen. -iei, var. capitulațiune s.f. / cf. fr. capitulation, it. capitulazione]. substantiv feminin capitulație

CAPITULÁȚIE s. f. convenție internațională unilaterală, care asigură pentru cetățenii unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. (< fr. capitulation) substantiv feminin capitulație

CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție impusă unei țări semicoloniale de către o țară (capitalistă), în virtutea căreia aceasta obține anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. [Var.: (înv.) capitulațiúne s. f.] – Fr. capitulation. substantiv feminin capitulație

capituláție (convenție) (-ți-e) s. f., art. capituláția (-ți-a), g.-d. art. capituláției; pl. capituláții, art. capituláțiile (-ți-i-) substantiv feminin capitulație

CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilește un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulațiúne s. f.] – Din fr. capitulation. substantiv feminin capitulație

CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție impusă unei țări semicoloniale de către o țară capitalistă, în virtutea căreia aceasta obține anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) capitulațiúne (GHICA, S. 623) s. f. substantiv feminin capitulație

capitulați(un)e f. tractat pentru predarea unei cetăți sau pentru depunerea armelor: Capitulațiunea Parisului în 1871. substantiv feminin capitulațiune

*capitulațiune f. (mlat. capitulátio, -ónis). Predare, încetare a rezistențeĭ. Convențiune care regulează drepturile supușilor uneĭ țărĭ pe teritoriu alteĭa. Fig. Sacrificiŭ impus de necesitate. – Și -áție, dar ob. -áre. – Celebrele capitulațiunĭ din Turcia, adică dreptu consulilor de a judeca delictele supușilor lor comise în Turcia, datează de la 1507, acordate de Soliman I luĭ Francisc I al Franciiĭ. Adevăratele capitulațiunĭ aŭ început de la 1740 și aŭ degenerat într´o sarcină p. Turcia. Ele aŭ fost suprimate cu mare entuziasm în 1914 în timpu războĭuluĭ mondial. substantiv feminin capitulațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului capitulație

capitulație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular capitulație capitulația
plural capitulații capitulațiile
genitiv-dativ singular capitulații capitulației
plural capitulații capitulațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z