capitul definitie
- Vezi aici mai multe rimecapitul
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucap
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuul
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutul
CAPÍTUL s.m. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. ♦ Loc unde se țin adunări de felul acestora. [< it. capitulo, cf. lat. capitulum]. substantiv masculincapitul
CAPÍTUL1 s. m. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului și administrarea catedralei și a bisericilor din oraș. ◊ adunare a canonicilor. ◊ adunare de călugări sau de alți clerici catolici; locul unde se ține. (< it. capitulo) substantiv masculincapitul
*capítul n., pl. e (lat. capitulum, dim. d. caput, cap). Diviziune a uneĭ cărțĭ: cartea asta are zece capitule. Materia cuprinsă într´un capitul și (fig.) subĭectu despre care vorbeștĭ: vorbim despre capitulu călătoriĭlor. Corp de canonicĭ (la catolicĭ): episcopu și capitulu luĭ. Bot. Un fel de înflorire a maĭ multor florĭ (de ex. a compuselor). – Și capitol (după it.). substantiv masculincapitul
capítul1 (corp/adunare de canonici) s. m., pl. capítuli substantiv masculincapitul
capítul2 (inflorescență) s. n., pl. capítule substantiv masculincapitul
CAPÍTUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din it. capitulo. substantiv masculincapitul
CAPÍTUL2 s.n. v. capitol. substantiv neutrucapitul
CAPÍTUL1 s. n. v. capitol. substantiv neutrucapitul
capitul n. 1. adunarea canonicilor unei catedrale (la Catolici); 2. Bot. grup de flori împreunate pe o axă. substantiv neutrucapitul
CAPÍTUL1 s.n. Tip de inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. [Cf. lat. capitulum – căpușor, fr. capitule]. substantiv neutrucapitul
CAPÍTUL2 s. n. inflorescență racemoasă cu numeroase flori reunite într-un receptacul. (< fr. capitule, lat. capitulum) substantiv neutrucapitul
CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Fr. capitule (lat. lit. capitulum). substantiv neutrucapitul
CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență cu axul principal scurt și dilatat la vârf, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum. substantiv neutrucapitul
CAPÍTUL1, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler și poartă numeroase flori apropiate unele de altele. Păpădia are florile strînse în capitul. substantiv neutrucapitul
CAPÍTUL3 s. n. v. capitol. temporarcapitul
CAPÍTUL2 s. n. v. capitol. temporarcapitul
CAPÍTOL, capitole, s. n. Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. [Var.: (înv.) capítul s. n.] – Din it. capitolo, lat. capitulum. temporarcapitol
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicapitul
| capitul substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | capitul | capitulul |
| plural | capitule | capitulele | |
| genitiv-dativ | singular | capitul | capitulului |
| plural | capitule | capitulelor | |
| capitul substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | capitul | capitulul |
| plural | capitule | capitulele | |
| genitiv-dativ | singular | capitul | capitulului |
| plural | capitule | capitulelor | |