CAPÍTUL s.m. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. ♦ Loc unde se țin adunări de felul acestora. [< it. capitulo, cf. lat. capitulum]. substantiv masculin capitul
CAPÍTUL1 s. m. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului și administrarea catedralei și a bisericilor din oraș. ◊ adunare a canonicilor. ◊ adunare de călugări sau de alți clerici catolici; locul unde se ține. (< it. capitulo) substantiv masculin capitul
*capítul n., pl. e (lat. capitulum, dim. d. caput, cap). Diviziune a uneĭ cărțĭ: cartea asta are zece capitule. Materia cuprinsă într´un capitul și (fig.) subĭectu despre care vorbeștĭ: vorbim despre capitulu călătoriĭlor. Corp de canonicĭ (la catolicĭ): episcopu și capitulu luĭ. Bot. Un fel de înflorire a maĭ multor florĭ (de ex. a compuselor). – Și capitol (după it.). substantiv masculin capitul
capítul1 (corp/adunare de canonici) s. m., pl. capítuli substantiv masculin capitul
capítul2 (inflorescență) s. n., pl. capítule substantiv masculin capitul
CAPÍTUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din it. capitulo. substantiv masculin capitul
CAPÍTUL2 s.n. v. capitol. substantiv neutru capitul
CAPÍTUL1 s. n. v. capitol. substantiv neutru capitul
capitul n. 1. adunarea canonicilor unei catedrale (la Catolici); 2. Bot. grup de flori împreunate pe o axă. substantiv neutru capitul
CAPÍTUL1 s.n. Tip de inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. [Cf. lat. capitulum – căpușor, fr. capitule]. substantiv neutru capitul
CAPÍTUL2 s. n. inflorescență racemoasă cu numeroase flori reunite într-un receptacul. (< fr. capitule, lat. capitulum) substantiv neutru capitul
CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Fr. capitule (lat. lit. capitulum). substantiv neutru capitul
CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență cu axul principal scurt și dilatat la vârf, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum. substantiv neutru capitul
CAPÍTUL1, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler și poartă numeroase flori apropiate unele de altele. Păpădia are florile strînse în capitul. substantiv neutru capitul
CAPÍTUL3 s. n. v. capitol. temporar capitul
CAPÍTUL2 s. n. v. capitol. temporar capitul
CAPÍTOL, capitole, s. n. Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. [Var.: (înv.) capítul s. n.] – Din it. capitolo, lat. capitulum. temporar capitol
| capitul substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | capitul | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| capitul substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | capitul | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |