Alege sensul dorit: capitul -substantiv masculin capitul -substantiv neutru capitul -temporar

capitul definitie

credit rapid online ifn

CAPÍTUL s.m. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. ♦ Loc unde se țin adunări de felul acestora. [< it. capitulo, cf. lat. capitulum]. substantiv masculincapitul

CAPÍTUL1 s. m. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului și administrarea catedralei și a bisericilor din oraș. ◊ adunare a canonicilor. ◊ adunare de călugări sau de alți clerici catolici; locul unde se ține. (< it. capitulo) substantiv masculincapitul

credit rapid online ifn

*capítul n., pl. e (lat. capitulum, dim. d. caput, cap). Diviziune a uneĭ cărțĭ: cartea asta are zece capitule. Materia cuprinsă într´un capitul și (fig.) subĭectu despre care vorbeștĭ: vorbim despre capitulu călătoriĭlor. Corp de canonicĭ (la catolicĭ): episcopu și capitulu luĭ. Bot. Un fel de înflorire a maĭ multor florĭ (de ex. a compuselor). – Și capitol (după it.). substantiv masculincapitul

capítul1 (corp/adunare de canonici) s. m., pl. capítuli substantiv masculincapitul

capítul2 (inflorescență) s. n., pl. capítule substantiv masculincapitul

CAPÍTUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din it. capitulo. substantiv masculincapitul

CAPÍTUL2 s.n. v. capitol. substantiv neutrucapitul

CAPÍTUL1 s. n. v. capitol. substantiv neutrucapitul

capitul n. 1. adunarea canonicilor unei catedrale (la Catolici); 2. Bot. grup de flori împreunate pe o axă. substantiv neutrucapitul

CAPÍTUL1 s.n. Tip de inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. [Cf. lat. capitulum – căpușor, fr. capitule]. substantiv neutrucapitul

CAPÍTUL2 s. n. inflorescență racemoasă cu numeroase flori reunite într-un receptacul. (< fr. capitule, lat. capitulum) substantiv neutrucapitul

CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Fr. capitule (lat. lit. capitulum). substantiv neutrucapitul

CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență cu axul principal scurt și dilatat la vârf, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum. substantiv neutrucapitul

CAPÍTUL1, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler și poartă numeroase flori apropiate unele de altele. Păpădia are florile strînse în capitul. substantiv neutrucapitul

CAPÍTUL3 s. n. v. capitol. temporarcapitul

CAPÍTUL2 s. n. v. capitol. temporarcapitul

CAPÍTOL, capitole, s. n. Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. [Var.: (înv.) capítul s. n.] – Din it. capitolo, lat. capitulum. temporarcapitol

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicapitul

capitul  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular capitul capitulul
plural capitule capitulele
genitiv-dativ singular capitul capitulului
plural capitule capitulelor
capitul  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular capitul capitulul
plural capitule capitulele
genitiv-dativ singular capitul capitulului
plural capitule capitulelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z