CAPANLÍU, capanlii, s. m. (Turcism înv.) Negustor turc care achiziționa alimente pentru aprovizionarea trupelor turcești. – Tc. kapanlı. substantiv masculincapanliu
capanlíu (înv.) s. m., art. capanlíul; pl. capanlíi, art. capanlíii (-li-ii) substantiv masculincapanliu
capanlău m. odinioară, neguțător turc care venia în țară să cumpere dela săteni proviziunile (grâu, unt, miere, său) pen¬tru îndestularea Împărăției și a garnizoanelor din cetățile dunărene: capanlăii au tăiat nartul grâului la schelele Dunării pe șase lei chila și pe cinci parale ocaua de unt și de miere GHICA. [Turc. KAPANLY (v. capan)]. substantiv masculincapanlău
capanlîŭ m. (turc. kapanly, d. kapan, capan). Vechĭ. Negustor Turc care venea în Țara Românească și Moldova p. aprovizionarea armateĭ turceștĭ. substantiv masculincapanlîŭ
CAPANLÍU, capanlii, s. m. (Înv.) Negustor turc care achiziționa alimente pentru aprovizionarea trupelor turcești. – Din tc. kapanlı. substantiv masculincapanliu
capanlîŭ m. (turc. kapanly, d. kapan, capan). Vechĭ. Negustor Turc care venea în Țara Românească și Moldova p. aprovizionarea armateĭ turceștĭ. temporarcapanlîŭ
capanliu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | capanliu | capanliul |
plural | capanlii | capanliii | |
genitiv-dativ | singular | capanliu | capanliului |
plural | capanlii | capanliilor |