CAPACITÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A-și alătura pe cineva; a câștiga adeziunea, încrederea cuiva. 2. A pune pe cineva în situația de a putea îndeplini o acțiune. [< it. capacitare]. adjectivcapacita
CAPACITÁ vb. tr. 1. a-și alătura pe cineva; a câștiga adeziunea, încrederea cuiva. 2. a pune pe cineva în situația de a putea îndeplini o acțiune. (< it. capacitate) adjectivcapacita
CAPACITÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A-și alătura pe cineva; a câștiga adeziunea, încrederea cuiva. 2. A pune pe cineva în situația de a putea îndeplini o acțiune. [< it. capacitare]. verb tranzitivcapacita
CAPACITÁ vb. tr. 1. a-și alătura pe cineva; a câștiga adeziunea, încrederea cuiva. 2. a pune pe cineva în situația de a putea îndeplini o acțiune. (< it. capacitate) verb tranzitivcapacita
capacitat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | capacitat | capacitatul | capacitată | capacitata |
plural | capacitați | capacitații | capacitate | capacitatele | |
genitiv-dativ | singular | capacitat | capacitatului | capacitate | capacitatei |
plural | capacitați | capacitaților | capacitate | capacitatelor |