caolin definitie

CAOLÍN s.n. Argilă de culoare albă, din care se fabrică porțelanul și faianța. ♦ Pudră absorbantă, folosită ca emolient. [Pron. ca-o-. / < fr. kaolin, cf. chin. kaolingcolină înaltă]. substantiv neutrucaolin

CAOLÍN s. n. rocă argiloasă albă, foarte fină, din care se fabrică porțelanul și faianța. ◊ pudră absorbantă, folosită ca emolient. (< fr. kaolin) substantiv neutrucaolin

CAOLÍN s. n. Mineral argilos alb și cristalizat, întrebuințat la fabricarea porțelanului și a unor izolatoare. ♦ (Med.) Pudră absorbantă întrebuințată ca emolient. – Fr. kaolin. substantiv neutrucaolin

*caolín n., pl. urĭ (fr. engl. kaolin, d. chinezescu kao, înalt, și ling, deal). Min. Un feldspat alb întrebuințat la facerea porțelanuluĭ și a hîrtiiĭ de ziare. substantiv neutrucaolin

caolín s. n. substantiv neutrucaolin

caolin n. argilă din care se face porțelan. substantiv neutrucaolin

CAOLÍN s. n. Rocă argiloasă de culoare albă cu nuanță gălbuie-verzuie, insolubilă în apă, alcătuită din caolinit, întrebuințată în industria ceramicii, a hârtiei, a sticlei, în medicină etc. ♦ (Med.) Pudră absorbantă, întrebuințată ca emolient. – Din fr. kaolin. substantiv neutrucaolin

CAOLÍN s. n. Argilă de culoare albă, întrebuințată la fabricarea porțelanului și în electrotehnică, ca izo­lator. ◊ (Med.) Pudră absorbantă întrebuințată ca emolient. substantiv neutrucaolin

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicaolin

caolin  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular caolin caolinul
plural
genitiv-dativ singular caolin caolinului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z