CANTONAMÉNT s.n. Staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe. ♦ (Sport) Loc amenajat special pentru antrenamentul sportivilor. [Cf. fr. cantonnement]. substantiv neutrucantonament
CANTONAMÉNT s. n. 1. staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe. 2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor. (< fr. cantonnement) substantiv neutrucantonament
CANTONAMÉNT, cantonamente, s. n. Staționare vremelnică (a unor unități militare) într-o localitate; loc unde sunt instalați cei cantonați. ♦ Loc special amenajat, în care un grup de sportivi se pregătește în vederea unei competiții. – După fr. cantonnement. substantiv neutrucantonament
*cantonamént n., pl. e (fr. cantonnement). Locu unde cantonează trupele militare (casă orĭ un adăpost oare-care permanent). V. bivuac. substantiv neutrucantonament
cantonamént s. n., pl. cantonaménte substantiv neutrucantonament
cantonament n. găzduirea provizorie a unei trupe la săteni. substantiv neutrucantonament
CANTONAMÉNT, cantonamente, s. n. 1. Instalare temporară a unor unități militare într-o localitate în afara căzărmii; loc unde sunt instalați cei cantonați. 2. Loc de cazare special amenajat și perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun (în vederea participării la o competiție de amploare).Din fr. cantonnement. substantiv neutrucantonament
CANTONAMÉNT, cantonamente, s. n. 1. Staționare vremelnică (mai ales a trupelor militare) într-o localitate; locul unde sînt instalați cei cantonați. V. popas. 2. (Sport) Loc special amenajat în care un grup de sportivi se pregătește, printr-un antrenament științific, în vederea realizării unor performanțe maxime. substantiv neutrucantonament
cantonament substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cantonament | cantonamentul |
plural | cantonamente | cantonamentele | |
genitiv-dativ | singular | cantonament | cantonamentului |
plural | cantonamente | cantonamentelor |