cîntát n. pl. urĭ. Acțiunea de a cînta dese-orĭ: a cîștiga banĭ cu cîntatu, a venit pe la cîntatu cocoșilor (cînd cîntaŭ cocoșiĭ, în zorĭ). adjectivcîntat
cântát, -ă, adj. – Bocit, plâns: „Și cine mere cântat / Nu-i nădejde de-nturnat” (Calendar 1980: 114). – Din a (se) cânta „a boci„. adjectivcântat
cântát s. n. adjectivcântat
cântat n. cântare, în special a cocoșului și a insectelor. adjectivcântat
CÂNTÁT s. n. Faptul de a cânta. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de unele păsări și insecte. ◊ Expr. La (sau pe la, spre) cântatul cocoșilor = (pe) la miezul nopții sau în zorii zilei. – V. cânta. adjectivcântat
CÎNTÁT s. n. Faptul de a cînta (cu vocea sau dintr-un instrument muzical); cîntare. O ține într-un cîntat. ◊ Sunet (melodios sau nu) scos de unele păsări și animale. Cîntatul greierilor. ◊ Expr. La (sau pe la sau spre) cîntatul cocoșilor = (pe) la cîntarea cocoșilor, v. cîntare. Tîrziu de tot, spre cîntatul cocoșilor de-abia, moș Ion Florea și mama Catrina... se întinseră pe rogojina de pe prispă, ca să se odihnească. BUJOR, S. 48. La (sau pe la) cîntatul de ziuă (sau al doilea) al cocoșilor = în zorii zilei. De la Udești la tîrg, ai de bătut cu piciorul cale de mai bine de două ceasuri, de aceea oamenii se scoală pe la cîntatul de ziuă al cocoșilor. CAMILAR, N. II 305. adjectivcîntat
CANTÁTĂ s.f. Compoziție solemnă ocazională, pentru voci, solo, cor și orchestră, având la bază un poem epic. [< it. cantata, cf. fr. cantate]. substantiv feminincantată
CANTÁTĂ s. f. compoziție vocal-instrumentală solemnă lirică pentru soliști, cor și orchestră, asemănătoare cu oratoriul. (< it. cantata, fr. cantate) substantiv feminincantată
CANTÁTĂ, cantate, s. f. Compoziție solemnă, ocazională, pentru voci, solo, cor și orchestră. – It. cantata. substantiv feminincantată
*cantátă f., pl. e (it. cantata). Muz. Mică poemă făcută ca să fie cîntată. Melodia după care se cîntă această poemă. substantiv feminincantată
cantátă s. f., g.-d. art. cantátei; pl. cantáte substantiv feminincantată
cantată f. 1. mică poemă proprie a fi pusă în muzică; 2. însăș muzica unei cantate. substantiv feminincantată
CANTÁTĂ, cantate, s. f. Compoziție solemnă, ocazională, pentru voci, solo, cor și orchestră. substantiv feminincantată
CANTÁTĂ, cantate, s. f. Compoziție muzicală cu caracter solemn sau liric, pentru soliști și orchestră, cu sau fără cor. ◊ (În compusul) Cantată-oratoriu = compoziție vocal-instrumentală pe un libret cu temă dramatică. – Din it. cantata. substantiv feminincantată
cantată | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cantată | cantata |
plural | cantate | cantatele | |
genitiv-dativ | singular | cantate | cantatei |
plural | cantate | cantatelor |