cantată definitie

credit rapid online ifn

cîntát n. pl. urĭ. Acțiunea de a cînta dese-orĭ: a cîștiga banĭ cu cîntatu, a venit pe la cîntatu cocoșilor (cînd cîntaŭ cocoșiĭ, în zorĭ). adjectivcîntat

cântát, -ă, adj. – Bocit, plâns: „Și cine mere cântat / Nu-i nădejde de-nturnat” (Calendar 1980: 114). – Din a (se) cânta „a boci„. adjectivcântat

credit rapid online ifn

cântát s. n. adjectivcântat

cântat n. cântare, în special a cocoșului și a insectelor. adjectivcântat

CÂNTÁT s. n. Faptul de a cânta. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de unele păsări și insecte. ◊ Expr. La (sau pe la, spre) cântatul cocoșilor = (pe) la miezul nopții sau în zorii zilei. – V. cânta. adjectivcântat

CÎNTÁT s. n. Faptul de a cînta (cu vocea sau din­tr-un instrument muzical); cîntare. O ține într-un cîntat. ◊ Sunet (melodios sau nu) scos de unele păsări și animale. Cîntatul greierilor.Expr. La (sau pe la sau spre) cîntatul cocoșilor = (pe) la cîntarea cocoșilor, v. cîntare. Tîrziu de tot, spre cîntatul cocoșilor de-abia, moș Ion Florea și mama Catrina... se întinseră pe rogojina de pe prispă, ca să se odihnească. BUJOR, S. 48. La (sau pe la) cîntatul de ziuă (sau al doilea) al cocoșilor = în zorii zilei. De la Udești la tîrg, ai de bătut cu piciorul cale de mai bine de două ceasuri, de aceea oamenii se scoală pe la cîntatul de ziuă al cocoșilor. CAMILAR, N. II 305. adjectivcîntat

CANTÁTĂ s.f. Compoziție solemnă ocazională, pentru voci, solo, cor și orchestră, având la bază un poem epic. [< it. cantata, cf. fr. cantate]. substantiv feminincantată

CANTÁTĂ s. f. compoziție vocal-instrumentală solemnă lirică pentru soliști, cor și orchestră, asemănătoare cu oratoriul. (< it. cantata, fr. cantate) substantiv feminincantată

CANTÁTĂ, cantate, s. f. Compoziție solemnă, ocazională, pentru voci, solo, cor și orchestră. – It. cantata. substantiv feminincantată

*cantátă f., pl. e (it. cantata). Muz. Mică poemă făcută ca să fie cîntată. Melodia după care se cîntă această poemă. substantiv feminincantată

cantátă s. f., g.-d. art. cantátei; pl. cantáte substantiv feminincantată

cantată f. 1. mică poemă proprie a fi pusă în muzică; 2. însăș muzica unei cantate. substantiv feminincantată

CANTÁTĂ, cantate, s. f. Compoziție solemnă, ocazio­nală, pentru voci, solo, cor și orchestră. substantiv feminincantată

CANTÁTĂ, cantate, s. f. Compoziție muzicală cu caracter solemn sau liric, pentru soliști și orchestră, cu sau fără cor. ◊ (În compusul) Cantată-oratoriu = compoziție vocal-instrumentală pe un libret cu temă dramatică. – Din it. cantata. substantiv feminincantată

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicantată

cantată   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular canta cantata
plural cantate cantatele
genitiv-dativ singular cantate cantatei
plural cantate cantatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z