canonic definitie

CANÓNIC, -Ă adj. Conform cu canoanele bisericești, referitor la canoane; canonial. // s.m. Preot catolic care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [Cf. fr. canonique, it. cannonico, germ. Kanonikus < lat. canonicus]. adjectivcanonic

CANÓNIC1 s. m. preot catolic din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. (<it. canonico, lat. canonicus) adjectivcanonic

CANÓNIC2, -Ă adj. 1. conform cu canoanele bisericești; canonial. ◊ recunoscut de biserică. ◊ drept ~ = drept bisericesc. 2. după anumite norme, bine stabilite; normativ. ◊ (mat.) formă (sau ecuație) ~ă = formă, ecuație simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecuații. (<fr. canonique, lat. canonicus) adjectivcanonic

CANÓNIC1, canonici, s. m. Preot catolic care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [Acc. și: canoníc] – Lat. lit. canonicus (< gr.). adjectivcanonic

canónic1 adj. m., pl. canónici; f. canónică, pl. canónonice adjectivcanonic

canónic2 s. m., pl. canónici adjectivcanonic

CANÓNIC2, -Ă, canonici, -e, adj. În conformitate cu canoanele, referitor la canoane. Drept canonic. adjectivcanonic

CANÓNIC2, -Ă, canonici, -e, adj. În conformitate cu canoanele, privitor la canoane. ♦ Recunoscut de biserică. – Fr. canonique (lat. lit. canonicus). adjectivcanonic

*canónic, -ă adj. (vgr. kanonikós). Conform canoanelor bisericiĭ: carte canonică. Relativ la canoane, la legile bisericiĭ. S. m. Preut [!] al uneĭ bisericĭ catedrale catolice. Membru al unuĭ consiliŭ episcopal catolic. Adv. În mod canonic. adjectivcanonic

canonic a. potrivit cu canoanele Bisericii: dreptul canonic, jurisprudență ecleziastică; cărți canonice, considerate de Biserică ca scrise sub inspirațiune divină. ║ m. membrul unui consiliu episcopal (în Biserica catolică). adjectivcanonic

CANÓNIC1, canonici, s. m. (În Biserica catolică) Membru al unui colegiu de preoți însărcinat cu celebrarea slujbelor solemne și având funcția de conducere în dieceză. [Acc. și: canoníc] – Din lat. canonicus. adjectivcanonic

CANÓNIC2, -Ă, canonici, -ce, adj. În conformitate cu canoanele, privitor la canoane; canonial. Drept canonic = corp de legi ce reglementează organizarea ca societate a anumitor Biserici. ♦ Recunoscut de biserică. – Din fr. canonique, lat. canonicus. adjectivcanonic

CANÓNIC1, canonici, s. m. Preot catolic care face parte din consiliul episcopului; superiorul unei catedrale. – Accentuat și: canoníc. adjectivcanonic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicanonic

canonic  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular canonic canonicul canonică canonica
plural canonici canonicii canonice canonicele
genitiv-dativ singular canonic canonicului canonice canonicei
plural canonici canonicilor canonice canonicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z