CANIÓN s.n. Prăpastie adâncă între doi pereți verticali, săpată de puhoaie în stânca unui munte. [Pron. -ni-on, pl. -oane. / < sp. cañón]. substantiv neutrucanion
CANIÓN s. n. vale îngustă și adâncă, între doi pereți verticali, săpată de apa unui râu. (< fr., sp. cañon) substantiv neutrucanion
canión (-nion) s. n., pl. canioáne substantiv neutrucanion
CANIÓN, canioane, s. n. Vale adâncă și îngustă, cu pereți abrupți și cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri. [Pr.: -ni-on] – Din fr. cañon, germ. Cañon. substantiv neutrucanion
canion substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | canion | canionul |
plural | canioane | canioanele | |
genitiv-dativ | singular | canion | canionului |
plural | canioane | canioanelor |