Alege sensul dorit: cangrena -substantiv feminin cangrena -verb

cangrena definitie

credit rapid online ifn

cangrénă s. f., g.-d. art. cangrénei; pl. cangréne substantiv feminincangrenă

CANGRÉNĂ s.f. (Med.) Alterare (ireversibilă) a unei părți din țesuturile animale, care se întinde și duce la distrugerea lor. [Var. gangrenă s.f. / < it. cangrena, fr. gangrène < gr. gangrainarană]. substantiv feminincangrenă

credit rapid online ifn

cangrénă (cangréne), s. f. – Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism. – Var. gangrenă. Fr. gangrène. Oricît ar fi de incorectă, forma cu c- pare a fi înlocuit definitv forma etimologică, cu siguranță datorită unei apropieri instinctive cu cancer.Der. cangrena, vb.; cangrenos, adj. substantiv feminincangrenă

CANGRÉNĂ s. f. 1. distrugere prin putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal. 2. (fig.) stare de descompunere morală, de corupție. (< fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena) substantiv feminincangrenă

CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal. [Var.: gangrénă s. f.] – Fr. gangrène (lat. lit. gangraena). substantiv feminincangrenă

*gangrénă f., pl. e (vgr. gággraina, d. gráo, graĭno, rod). Distrugerea completă a viețiĭ organice într´o parte moale, care distrugere amenință și restu corpuluĭ: gangrena e frecŭentă în spitalele militare de campanie. Bot. Boală care distruge scoarța și lemnu arborilor. Fig. Corupțiune: gangrena politică. – Fals cangrenă. substantiv feminingangrenă

cangrenă f. 1. nimicirea totală a vieții într’o parte a corpului: ea se întinde uneori repede și de aceea se taie membrul cangrenat; 2. fig. corupțiune morală. substantiv feminincangrenă

CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Necroză combinată cu putrefacție a unor țesuturi sau organe. [Var.: gangrénă s. f.] – Din fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena. substantiv feminincangrenă

CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Distrugere prin putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal. Din cauza cangrenei, i s-a amputat piciorul, Fig. îngăduie-mi cangrena s-o tai din carne vie. MACEDONSKI, O. II 30. – Variantă: gangrénă (ANGHEL, PR. 94) s. f. substantiv feminincangrenă

CANGRENÁ vb. I. refl. (Despre țesuturi) A da în, a face o cangrenă; a putrezi. [Var. gangrena vb. I. / < it. cangrenare, fr. gangrener]. verbcangrena

CANGRENÁ vb. refl. a face o cangrenă. (< fr. gangrener, it. cancrenare) verbcangrena

CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Fr. gangrener. verbcangrena

cangrená (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangreneáză verbcangrena

cangrenà v. 1. a cauza cangrenă; 2. fig. a corupe moralicește. verbcangrenà

CANGRENÁ, pers. 3. cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare. verbcangrena

CANGRÉNĂ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. A da în cangrenă. Rana s-a cangrenat. verbcangrenă

*gangrenizéz v. tr. (d. gangrenă). Prefac în gangrenă. V. refl. Buba s´a gangrenizat. – Și gangrenéz (fr. gangrener). – Fals cangr-. verbgangrenizez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluicangrena

cangrena  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)cangrena cangrenare cangrenat cangrenând singular plural
cangrenând
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) (să)—
a II-a (tu) (să)—
a III-a (el, ea) cangrenea (să)— cangrena cangrenă cangrenase
plural I (noi) (să)—
a II-a (voi) (să)—
a III-a (ei, ele) cangrenea (să)cangreneze cangrenau cangrena cangrenaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z