CANDOÁRE s.f. Curățenie morală; puritate, nevinovăție. [Gen. -orii. / cf. fr. candeur, it. candore, lat. candor]. substantiv feminincandoare
CANDOÁRE s. f. curățenie, puritate morală, nevinovăție. ◊ naivitate, ingenuitate, inocență. (< fr. candeur, lat. candor) substantiv feminincandoare
CANDOÁRE s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Fr. candeur (lat. lit. candor, -oris). substantiv feminincandoare
*candoáre f., pl. orĭ (lat. cándor, -óris, albeață strălucitoare). Curățenie sufletească, ingenuitate. substantiv feminincandoare
candoáre (-doa-) s. f., g.-d. art. candórii; pl. candóri substantiv feminincandoare
candoare f. curățenie de inimă, nevinovăție sufletească. substantiv feminincandoare
CANDOÁRE, candori, s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Din fr. candeur, lat. candor, -oris. substantiv feminincandoare
CANDOÁRE s. f. Curățenie morală, nevinovăție. substantiv feminincandoare
candoare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | candoare | candoarea |
plural | candori | candorile | |
genitiv-dativ | singular | candori | candorii |
plural | candori | candorilor |