candoare definitie

credit rapid online ifn

CANDOÁRE s.f. Curățenie morală; puritate, nevinovăție. [Gen. -orii. / cf. fr. candeur, it. candore, lat. candor]. substantiv feminincandoare

CANDOÁRE s. f. curățenie, puritate morală, nevinovăție. ◊ naivitate, ingenuitate, inocență. (< fr. candeur, lat. candor) substantiv feminincandoare

credit rapid online ifn

CANDOÁRE s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Fr. candeur (lat. lit. candor, -oris). substantiv feminincandoare

*candoáre f., pl. orĭ (lat. cándor, -óris, albeață strălucitoare). Curățenie sufletească, ingenuitate. substantiv feminincandoare

candoáre (-doa-) s. f., g.-d. art. candórii; pl. candóri substantiv feminincandoare

candoare f. curățenie de inimă, nevinovăție sufletească. substantiv feminincandoare

CANDOÁRE, candori, s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Din fr. candeur, lat. candor, -oris. substantiv feminincandoare

CANDOÁRE s. f. Curățenie morală, nevinovăție. substantiv feminincandoare

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicandoare

candoare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular candoare candoarea
plural candori candorile
genitiv-dativ singular candori candorii
plural candori candorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z