CANDIDÁT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care candidează (sau care este propusă) pentru a fi aleasă într-un for de conducere. ♦ Persoană care se prezintă la un examen pentru a ocupa un post etc. ◊ Candidat în științe = titlu acordat în anumite țări la terminarea aspiranturii, după trecerea examenelor reglementare și susținerea unei disertații de specialitate. 2. (Silv.) Arbore de bună calitate care rămâne în arboret după aplicarea măsurilor de curățire. [< fr. candidat, cf. germ. Kandidat < lat. candidatus – îmbrăcat în toga „candida”, albă, rus. kandidat]. substantiv masculin și feminincandidat
CANDIDÁT, -Ă s. m. f. 1. cel care candidează. 2. (silv.) arbore de bună calitate care rămâne în arboret după aplicarea măsurilor de curățire. (< fr. candidat, lat. candidatus) substantiv masculin și feminincandidat
CANDIDÁT, -Ă, candidați, -te, s. m. și f. Persoană care candidează. ◊ Candidat de partid = persoană care cere să intre în rândurile unui partid comunist sau muncitoresc și care, în acest scop, face un anumit stagiu. Candidat în științe = (în învățământul superior din U.R.S.S. și din țările de democrație populară) titlu care se acordă cuiva la terminarea stagiului de aspirantură și după trecerea examenelor reglementare. – Fr. candidat (lat. lit. candidatus). substantiv masculin și feminincandidat
*candidát, -ă s. (lat. candidatus, îmbrăcat în alb, fiind-că candidațiĭ la diferite funcțiunĭ la Roma eraŭ îmbrăcațĭ în alb). Care cere o funcțiune (un post, un titlu), aspirant: candidat de deputat, la deputăție. substantiv masculin și feminincandidat
candidát s. m., pl. candidáți substantiv masculin și feminincandidat
candidat m. cel ce aspiră la o funcțiune, la o demnitate. substantiv masculin și feminincandidat
CANDIDÁT, -Ă, candidați, -te, s. m. și f. Persoană care candidează. – Din fr. candidat, lat. candidatus. substantiv masculin și feminincandidat
CANDIDÁT, -Ă, candidați, -te, s. m. și f. Persoană propusă pentru a fi aleasă ca deputat în Marea Adunare Națională, în sfaturile populare, ca membru în conducerea organizațiilor politice etc. ◊ Candidat de partid (folosit și fără determinare) = persoană care cere să intre în rîndurile unui partid comunist sau muncitoresc și care, în acest scop, face un anumit stagiu pentru a avea posibilitatea să cunoască programul partidului, statutul și tactica partidului și pentru ca organizația de partid să poată verifica în‘acest timp calitățile personale ale candidatului. Pentru a primi pe cineva in rîndul candidaților trebuie să-l cunoști bine, și pentru aceasta este nevoie să-l verifici; tot un fapt bine cunoscut este că rostul stagiului de candidat este înainte de toate de a se da posibilitatea candidatului să cunoască statutul și linia politică a partidului, iar organizația de bază să cunoască mai bine calitățile lui politice și profesionale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 111. ◊ Persoană care se prezintă la un examen, care aspiră la; un post, la un grad etc. Candidat la examenul de stat. ◊ Candidat în științe = (în învățămîntul superior din U.R.S.S.. și din țările de democrație populară) titlu care se acordă la terminarea stagiului de aspirantură și după trecerea examenelor reglementare. substantiv masculin și feminincandidat
candidátă s. f., g.-d. art. candidátei; pl. candidáte substantiv masculin și feminincandidată
candidatură f. starea candidatului. substantiv masculin și feminincandidatură
CANDIDÁ vb. I. intr. A se prezenta la un concurs pentru a ocupa un post, o funcție etc. ♦ A fi propus candidat în alegeri; a-și pune candidatura într-o alegere. [P.i. -dez. / < candidat]. verbcandida
CANDIDÁ1 vb. intr. a se prezenta la un concurs pentru a ocupa un post, o funcție. ◊ a fi propus, a-și pune candidatura în alegeri. (< candidat) verbcandida
cándida1 (ciupercă) s. f., g.-d. art. cándidei verbcandida
candidá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 candideáză verbcandida
CANDIDÁ, candidez, vb. I. Intranz. A fi propus candidat în alegeri; a-și pune candidatura într-o alegere. ♦ (Fam.) A aspira la un post, la un grad, la o poziție etc. – Din candidat. verbcandida
CANDIDÁ2, candidez, vb. I. Intranz. 1. A fi propus sau a se prezenta spre a fi votat în alegeri. 2. A se prezenta la un concurs pentru a obține un post, o funcție, un titlu etc. – Din candidat și candidatură (derivat regresiv). Cf. germ. kandidieren. verbcandida
CANDIDÁ, candidez, vb. I. Intranz. (Învechit) A aspira la un post sau la un grad, la o poziție etc. ◊ (Azi) A fi propus candidat în alegeri (pentru Marea Adunare Națională, pentru sfaturile populare sau pentru responsabilități în organizațiile politice); (în regimul burghezo-moșieresc) a-și pune candidatura într-o alegere (de deputați, de senatori etc.). verbcandida
*candidéz v. intr. (d. candidat; lat. cándido, -áre înseamnă „a fi alb strălucitor”). Mă prezent [!] ca candidat, aspir la o funcțiune, la o onoare. verbcandidez
candidat substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | candidat | candidatul | candidată | candidata |
plural | candidați | candidații | candidate | candidatele | |
genitiv-dativ | singular | candidat | candidatului | candidate | candidatei |
plural | candidați | candidaților | candidate | candidatelor |