candida definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecandida
- Vezi aici mai multe rimecandida
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucan
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuda
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuida
CANDÍD, -Ă adj. Plin de candoare, pur, nevinovat. [< fr. candide, cf. lat. candidus – alb]. adjectivcandid
CANDÍD, -Ă adj. plin de candoare, pur, nevinovat, inocent. (< fr. candide, lat. candidus) adjectivcandid
candid a. curat la suflet. adjectivcandid
CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat. – Fr. candide (lat. lit. candidus). adjectivcandid
candíd/cándid adj. m., pl. candízi/cándizi; f. candídă/cándidă, pl. candíde/cándide adjectivcandid
*cándid, -ă adj. (lat. cándidus, alb, strălucitor, d. candére, a străluci, a fi aprins. V. candelă, in-candescent, incendiŭ, încing 2). Plin de candoare. Adv. Cu candoare. – Fals candíd (după fr.). adjectivcandid
CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. [Acc. și: cándid] – Din fr. candide, lat. candidus. adjectivcandid
CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. (Despre oameni și despre înfățișarea și manifestările lor) Plin de candoare, fără cusur (din punct de vedere moral), curat (la suflet), nevinovat. Figura lui încă adolescentă, cu ochii albaștri, candizi, era concentrată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1. ◊ Fig. Luna... apăru candidă... între două stînci. IBRĂILEANU, A. 11. adjectivcandid
CÁNDIDA2 s. f. gen de ciuperci care pot deveni patogene, provocând micoze; monilia. (< fr., lat. candida) substantiv feminincandida
CÁNDIDA s.f. Gen de plante saprofite, care pot deveni patogene, provocând micoze; monilia. [< fr. candida, cf. lat. candidus – alb]. substantiv feminincandida
CÁNDIDA1 s. f. Gen de ciuperci microscopice care formează micelii și produc diverse infecții, meningită etc. (Candida). – Din lat. Candida, denumirea științifică a ciupercii. substantiv feminincandida
CANDIDÁ vb. I. intr. A se prezenta la un concurs pentru a ocupa un post, o funcție etc. ♦ A fi propus candidat în alegeri; a-și pune candidatura într-o alegere. [P.i. -dez. / < candidat]. verbcandida
CANDIDÁ1 vb. intr. a se prezenta la un concurs pentru a ocupa un post, o funcție. ◊ a fi propus, a-și pune candidatura în alegeri. (< candidat) verbcandida
CANDIDÁ, candidez, vb. I. Intranz. A fi propus candidat în alegeri; a-și pune candidatura într-o alegere. ♦ (Fam.) A aspira la un post, la un grad, la o poziție etc. – Din candidat. verbcandida
cándida1 (ciupercă) s. f., g.-d. art. cándidei verbcandida
candidá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 candideáză verbcandida
CANDIDÁ2, candidez, vb. I. Intranz. 1. A fi propus sau a se prezenta spre a fi votat în alegeri. 2. A se prezenta la un concurs pentru a obține un post, o funcție, un titlu etc. – Din candidat și candidatură (derivat regresiv). Cf. germ. kandidieren. verbcandida
CANDIDÁ, candidez, vb. I. Intranz. (Învechit) A aspira la un post sau la un grad, la o poziție etc. ◊ (Azi) A fi propus candidat în alegeri (pentru Marea Adunare Națională, pentru sfaturile populare sau pentru responsabilități în organizațiile politice); (în regimul burghezo-moșieresc) a-și pune candidatura într-o alegere (de deputați, de senatori etc.). verbcandida
*candidéz v. intr. (d. candidat; lat. cándido, -áre înseamnă „a fi alb strălucitor”). Mă prezent [!] ca candidat, aspir la o funcțiune, la o onoare. verbcandidez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluicandida
| candida substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)candida | candidare | candidat | candidând | singular | plural | ||
| candidând | candidați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | candidez | (să)candidez | candidam | candidai | candidasem | |
| a II-a (tu) | candidezi | (să)candidezi | candidai | candidași | candidaseși | ||
| a III-a (el, ea) | candidează | (să)candidai | candida | candidă | candidase | ||
| plural | I (noi) | candidăm | (să)candidăm | candidam | candidarăm | candidaserăm | |
| a II-a (voi) | candidați | (să)candidați | candidați | candidarăți | candidaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | candidează | (să)candideze | candidau | candidară | candidaseră | ||
| candida substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | candida | candidând |
| plural | candidează | candidezi | |
| genitiv-dativ | singular | candidare | candidez |
| plural | candidat | candidează | |