CANDELÁBRU s.n. Suport pentru lumânări sau pentru becuri, care se atârnă în special de tavan. [< fr. candélabre, cf. lat. candelabrum – sfeșnic]. substantiv neutru candelabru
CANDELÁBRU s. n. suport pentru lumânări sau becuri, suspendat pe tavan. (< fr. candélabre, lat. candelabrum) substantiv neutru candelabru
CANDELÁBRU, candelabre, s. n. Suport (suspendat) cu mai multe brațe, pentru lumânări sau becuri. – Fr. candélabre (lat. lit. candelabrum). substantiv neutru candelabru
*candelábru n., pl. e (lat. candelabrum, d. candéla, lumînare). Sfeșnic cu maĭ multe ramurĭ. Policandru. – Fals candelambru. substantiv neutru candelabru
candelábru (-la-bru) s. n., art. candelábrul; pl. candelábre substantiv neutru candelabru
CANDELÁBRU, candelabre, s. n. Suport cu mai multe brațe (bogat ornamentat), pentru lumânări sau becuri electrice; policandru. – Din fr. candélabre, lat. candelabrum. substantiv neutru candelabru
CANDELÁBRU, candelabre, s. n. Suport cu mai multe brațe, pentru luminări sau becuri, de obicei suspendat, construit din metal, porțelan, cristal etc. substantiv neutru candelabru
candelabru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | candelabru | candelabrul |
plural | candelabre | candelabrele | |
genitiv-dativ | singular | candelabru | candelabrului |
plural | candelabre | candelabrelor |