candelă definitie

CÁNDELĂ s.f. Unitate internațională pentru măsurarea intensității fluxului luminos, egală cu a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui centimetru pătrat de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei. [< fr., it. candela]. substantiv feminin candelă

cándelă (cándele), s. f.1. Lampă mică cu ulei. – 2 (Arg.) Atenție, păzea! – Var. (înv.) candilă.Mr. căndilă, megl. căndil’. Ngr. ϰάνδηλα sau ϰάντηλι, posibil prin intermediul sl. kanudilo (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Meyer 123); cf. tc. kandil, alb. kandilje, bg., sb. kandilo. Cf. candelabru, policandru. Din rom. provine săs. kandelĕ. substantiv feminin candelă

CÁNDELĂ s.f. unitate de măsură a intensității luminoase, a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui cm2 de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei. (< fr., lat. candela) substantiv feminin candelă

CÁNDELĂ, candele, s. f. 1. Lampă primitivă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte. 2. Unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină. 3. Stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului. – Slav (v. sl. kanŭdilo). substantiv feminin candelă

cándelă f., pl. e (vsl. kanŭdilo, sîrb. kándilo, d. ngr. kandíli și -íla [scris -ntil-], candelă, d. lat. candéla, lumînare: rus. kandilo, turc. kandil. V. candid). Lampă mică cu undelemn [!] care se aprinde pe la icoane și morminte. V. veĭeză. substantiv feminin candelă

cándelă s. f., g.-d. art. cándelei; pl. cándele; (unitate de măsură) simb. cd substantiv feminin candelă

candelă f. 1. vas de argint, cu baiere de acelaș metal, în care se pune o lămpiță cu untdelemn, spre a arde dinaintea icoanelor sau pe morminte; 2. fig. făclie: stinge sfânta candelă a sperării EM. [Serb. KANDILO]. substantiv feminin candelă

CÁNDELĂ, candele, s. f. 1. Lampă mică cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat. 2. Unitate de măsură pentru calcularea intensității luminoase. 3. Stâlp rotund de lemn, folosit pentru susținerea centrului unei bolți de tunel. – Din sl. kanŭdilo, ngr. kandila, (2) fr. candela. substantiv feminin candelă

CÁNDELĂ, candele, s. f. 1. Lampă primitivă cu ulei, care se pune de obicei la icoane sau la morminte. Era o alee lăturalnică... cu cruci mari și candele aprinse tot­deauna. PAS, Z. I 227. Din candelă bate ticnit lumină. TOMA, C. V. 63. Pîlpîie o candelă cît un ochi de copil. SAHIA, N. 24. ◊ F i g. Cîte-o stea clătinătoare Candela-n văzduh și-aprinde. IOSIF, P. 78. 2. Stîlp rotund de lemn, întrebuințat în excavația de tunele, pentru susținerea bolților pînă la turnarea betonului. substantiv feminin candelă

negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (peior.) mic afacerist, întreprinzător. substantiv feminin negustordefitiledecandelă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului candelă

candelă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular candelă candela
plural candele candelele
genitiv-dativ singular candele candelei
plural candele candelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z