canciog definitie

CANCIÓG, cancioguri, s. n. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. – Magh. kancsó. substantiv neutrucanciog

cancĭóc și -óg n., pl. oage (ung. kancsó, canceŭ, pl. kancsók. Cp. și cu pol. dial. kandzioch, burtă. Bern 1, 482. V. canceŭ). Vest. Căuș de fer cu care zidaru ĭa tencuĭala ș´o pune pe zid. – Și -ob. V. mistrie, mală, chelnă. substantiv neutrucancĭoc

canciog n. căușul zidarului. [Origină necunoscută]. substantiv neutrucanciog

CANCIÓC, canciocuri, s. n. 1. Unealtă în formă de lingură mare de metal cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau din instalații. [Var.: cancióg s. n.] – Din magh. kancsó. substantiv neutrucancioc

CANCIÓG s. n. v. cancioc. substantiv neutrucanciog

a lua canciogul expr. (intl.) a fura totul substantiv neutrualuacanciogul