CANCERIZÁ vb. I. tr., refl. (Despre leziuni benigne) A (se) transforma în cancer, a deveni canceros. [P.i. -zez. / < fr. cancériser]. verb tranzitivcanceriza
cancerizá (a ~) vb., ind. prez. 3 cancerizeáză verb tranzitivcanceriza
CANCERIZÁ, pers. 3 sg. cancerizează, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în cancer. – Din fr. cancériser. verb tranzitivcanceriza
canceriza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)canceriza | cancerizare | cancerizat | cancerizând | singular | plural | ||
cancerizând | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | cancerizează | (să)— | canceriza | canceriză | cancerizase | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | cancerizează | (să)cancerizeze | cancerizau | cancerizară | cancerizaseră |