CANCELLING s.n. (Mar.) Clauză înscrisă într-un contract de transport potrivit căreia se poate anula contractul dacă vasul nu a sosit în portul de încărcare până la termenul convenit. [Pron. cénsling. / < engl. cancelling]. substantiv neutrucancelling
CANCELLING [CÉNSLING] s. n. clauză într-un contract de transport maritim potrivit căreia se poate rezilia contractul dacă nava nu sosește în portul de încărcare la termenul convenit. (< engl. cancelling) substantiv neutrucancelling
CANCELLING s. n. (Mar.) Clauză înscrisă într-un contract de transport potrivit căreia se poate rezilia contractul dacă vasul nu s-a prezentat în portul de încărcare la termenul convenit [Pr.: chénsăling] – Cuv. engl. substantiv neutrucancelling
cancelling substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cancelling | cancellingul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | cancelling | cancellingului |
plural | — | — |