cancelar definitie

CANCELÁR s.m. 1. (În evul mediu) Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. 2. Înalt demnitar (corespunzător unui prim-ministru) în Germania și odinioară în Rusia și în Austria. 3. Înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ◊ Lord cancelar = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ♦ Șeful cancelariei reprezentanțelor diplomatice și consulare. [< lat. cancellarius]. substantiv masculincancelar

cancelár (cancelári), s. m. – 1. Șeful guvernului. – 2. Șeful cancelariei. – Var. (înv.) canțelar, canțălar. Lat. cancellarius (sec. XVII), var. cu pronunțarea germ. – Der. cancelarie (var. canțelarie, canțelerie, etc.), s. f. (birou sau secție a unei instituții destinată lucrărilor administrative; birou, cabinet; sala profesorilor); cancelariat, s. n. (cancelarie; funcția de cancelar); cancelarist, s. m. (Trans., funcționar de birou), din germ. Kanzellist. Sanzewitsch 198 derivă inutil canțelarie de la rus. cancelarije. substantiv masculincancelar

cancelár s. m., pl. cancelári substantiv masculincancelar

cancelar m. 1. primul ministru (în Germania și Anglia); 2. secretar de consulat, al Senatului sau Camerei, al Universității, etc. substantiv masculincancelar

CANCELÁR s. m. 1. (în evul mediu) șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. 2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania și, odinioară, în Rusia și în Austria. 3. înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ♦ lord ~ = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ◊ șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau consulare. ◊ șef administrativ al unor universități din S.U.A. (< lat. cancellarius) substantiv masculincancelar

CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. Președinte al consiliului de miniștri în Austria și Germania. 2. Titlu de înaltă demnitate în Rusia țaristă și în alte țări. – Lat. lit. cancellarius. substantiv masculincancelar

*cancelár m. (lat. cancellarius). Ministru de justiție în Francia pînă la 1789. Păstrător al sigilelor statuluĭ în Francia. Prim ministru în Anglia și Germania. Secretar (de consulat, al unuĭ senat, al uneĭ camere, universitățĭ ș. a.). Marele cancelar al legiuniĭ de onoare, administratoru acestuĭ ordin. substantiv masculincancelar

CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. Șeful guvernului în Germania, între anii 1871-1945. ◊ Cancelar federal = șeful guvernului în Austria și în Germania. 2. Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale în Evul Mediu. ♦ Șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau al unui consulat. – Din lat. cancellarius. substantiv masculincancelar

CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. (În trecut) Președinte al consiliului de miniștri în Austria și Germania. 2. (În Rusia țaristă și în alte țări capitaliste) Titlu de înaltă demnitate. substantiv masculincancelar