CANALÍCUL s.n. Canal mic aflat într-un țesut organic. [< fr. canalicule]. substantiv neutrucanalicul
CANALÍCUL, canalicule, s. n. Nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor. – Fr. canalicule. substantiv neutrucanalicul
*canalícul n., pl. e (lat. canaliculus). Anat. Canal mic (țeavă, vînă). substantiv neutrucanalicul
canalícul s. n., pl. canalícule substantiv neutrucanalicul
CANALÍCUL, canalicule, s. n. Nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor. – Din fr. canalicule. substantiv neutrucanalicul
CANALÍCUL, canalicule, s. n. Nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor. Vasele sanguine trec prin canalicule. substantiv neutrucanalicul
canalicul substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | canalicul | canaliculul |
plural | canalicule | canaliculele | |
genitiv-dativ | singular | canalicul | canaliculului |
plural | canalicule | canaliculelor |