CAMUFLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) camufla; camuflaj. [< camufla]. substantiv feminincamuflare
camufláre (-mu-fla-) s. f., g.-d. art. camuflắrii; pl. camuflắri substantiv feminincamuflare
CAMUFLÁRE, camuflări, s. f. Acțiunea de a (se) camufla; camuflaj. – V. camufla. substantiv feminincamuflare
CAMUFLÁRE, camuflări, s. f. Acțiunea de a c a m u f l a; camuflaj. substantiv feminincamuflare
CAMUFLÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ tr. A acoperi (o sursă de lumină) pentru a nu putea străbate lumina în afară noaptea. 2. tr. (Fig.) A ascunde, a deghiza (un plan, o intenție, o acțiune etc.). [< fr. camoufler, cf. it. camuffare – a deghiza, a înșela]. verb tranzitivcamufla
CAMUFLÁ vb. I. refl. a (se) ascunde vederii inamicului. II. tr. 1. a acoperi orice sursă de lumină pe timp de noapte. 2. (fig.) a ascunde, a deghiza (un plan, o intenție etc.). (< fr. camoufler) verb tranzitivcamufla
camuflá (a ~) (-mu-fla) vb., ind. prez. 3 camufleáză verb tranzitivcamufla
CAMUFLÁ, camuflez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ Tranz. A acoperi o sursă de lumină, pentru ca razele ei să nu străbată afară în timpul nopții. 2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. – Fr. camoufler. verb tranzitivcamufla
CAMUFLÁ, camuflez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ Tranz. A acoperi, a ascunde o sursă de lumină, pentru ca razele să nu străbată afară în timpul nopții. 2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. – Din fr. camoufler. verb tranzitivcamufla
*camufléz v. tr. (fr. camoufler, it. camuffare, id.). Ascund vederiĭ dușmanuluĭ: un detașament camuflat în desiș. verb tranzitivcamuflez
camuflare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | camuflare | camuflarea |
plural | camuflări | camuflările | |
genitiv-dativ | singular | camuflări | camuflării |
plural | camuflări | camuflărilor |