campionat definitie

CAMPIONÁT s.n. 1. Competiție sportivă cu caracter mai larg, în care se întrec cei mai buni dintre sportivi sau cele mai bune echipe, dintre care se alege cel mai bun sportiv sau cea mai bună echipă. 2. Situația, calitatea de campion. [Pl. -te. / < it. campionato]. substantiv neutru campionat

CAMPIONÁT s. n. 1. competiție oficială organizată pe o probă sau pe o ramură sportivă pentru desemnarea celui mai bun. 2. situația, calitatea de campion. (< it. campionato) substantiv neutru campionat

CAMPIONÁT, campionate, s. n. 1. Întrecere sportivă cu caracter mai larg (național, internațional etc) prin care se stabilește care este cel mai bun dintre sportivi sau cea mai bună dintre echipe sau țări. 2. Situația, calitatea de campion. [Pr.: -pi-o-] – It. campionato. substantiv neutru campionat

campionát (-pi-o-) s. n., pl. campionáte substantiv neutru campionat

CAMPIONÁT, campionate, s. n. 1. Competiție oficială organizată pe o probă sau pe o ramură de sport, pentru desemnarea celui mai bun sportiv sau a celei mai bune echipe. 2. Situația, calitatea de campion. [Pr.: -pi-o-] – Din it. campionato. substantiv neutru campionat

CAMPIONÁT, campionate, s. n. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de ») 1. Concurs, întrecere sportivă, competiție prin care se stabilește care este cel mai bun dintre sportivi. În primele întîlniri ale campionatelor, sportivii sovietici și cei din țările de democrație populară au obținut frumoase victorii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2639. 2. Situația, calitatea de campion. Echipa X deține campionatul la fotbal. – Pronunțat: -pi-o-. substantiv neutru campionat

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului campionat

campionat   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular campionat campionatul
plural campionate campionatele
genitiv-dativ singular campionat campionatului
plural campionate campionatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z