CAMPANÚLĂ s.f. Plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. [< fr. campanule]. substantiv feminincampanulă
CAMPANÚLĂ s. f. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. (< fr. campanule) substantiv feminincampanulă
CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – După fr. campanule. substantiv feminincampanulă
campanúlă (plantă) s. f., g.-d. art. campanúlei; pl. campanúle substantiv feminincampanulă
CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – Din fr. campanule. substantiv feminincampanulă
CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoței. Albastre campanule, în lumină, Potirul fin și-l leagănă alene. CAZIMIR, L. U. 23. Jos, pe-un vîrf de campanulă Pururea-n vibrație, Și-a oprit o libelulă Zborul plin de grație. TOPÎRCEANU, S. A. 68. substantiv feminincampanulă